Postări

Sub arcadele de fluturi

Imagine
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac  . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .

Luni, ziua 18. Începuturile

Imagine
Dragă jurnal, Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracți...

Duminică, ziua 17.

Imagine
Dragă jurnal, Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii.  Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă.  A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum...

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Imagine
Dragă jurnal, Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire. Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloar...

Joi. Ziua 14;

Imagine
Dragă jurnal, Scriu acum dintr-odată ! După 2 zile, scriu cu mare poftă de scris. Trebuie să-ți cer sinceră iertare pentru aceste două zile în care am lipsit . . .  dar am fost cu gândul neîncetat la tine; pe cuvânt. Fumam una dintre țigările mele speciale înainte să mi se aprindă ideea în minte ! Nimic nu mă m-ai trage în curentul apogeului stării pe care mi-o creez prin viciile mele. Nimic până de curând. Am consumat alcool și înainte de asta, când m-am trezit, era soare pe cer și mi-am spus în sinea mea, dar cu glas tare: astăzi sunt norocoasă; cățelul  își făcea încălzirea înainte de ieșire; căsca zgomotos și voia să mă lingă pe obraz; duhoare, like it was blood on the dance floor; pleacă de aici !; țâsss, frumos erai când erai mic; mă ridic și pășesc ( e foarte aproape baia de dormitor; la doi pași ); mi-am făcut o cafea și am băut-o cu poftă; foarte frig a fost la orele 09:00 ale dimineții; bine că am păstrat jumătate de cafea fierbinte în ceașcă; am ieșit pe la or...

Miercuri, ziua 11.

Imagine
dragă Jurnal, Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche.  M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?   Suflete pereche alerte.  Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; a...

Marți, ziua 10.

Imagine
dragă Jurnal, Aparent iarna a fugit să se relaxeze în Cuba și ne-a trecut pe toți în primăvară. Au trecut mai bine de patru zile cu mult soare și vreme blândă. Am ieșit în fiecare zi până în ora 13:00 să mă plimb cu el și patrupedul.  Am furat cât am putut vitamina D zilele acestea și a fost plăcut să mă bucur de compania lui. Razele îi coborau pe buze și le făceau să pară pline de poftă. Vântul îmi amplifica fiorul pe care clipa aceea mi l-a produs. Am simțit și am vrut să satisfac. Sărutul lui mi-a intensificat instinctul sexual; pentru câteva secunde, a controlat total energia libidoului meu; am permis asta fără nici un fel de supunere; pur și simplu.  Ziua a devenit mai îmbucurătoare. Am oferit-o jertfă lui Eros; zeul dorinței sexuale și al iubirii; vreau să simt veșnic însuflețirea acelui sărut. Îmi place când mă ține strâns de mână; îi simt forța degetelor ca pe un minunat masaj; îmi relaxează articulațiile, iar pe mine masajul degetelor de la mână mă excită cel mai t...

Luni, ziua 9.

Imagine
dragă jurnal, Bucurie. Am trăit ca să-ți spun că am simțit bucurie. Sunt mai îndrăgostită ca oricând de sentimentul acesta. Mi-am iubit și urât viața simultan cu o enigmatică bucurie. Mi-a plăcut să fiu nehotărâtă și să risc a mă încrede în bucuria pe care intuiția o producea consecvent.  Uneori ghiceam. Alte dăți, mi-o luam inopinant în barbă. Dar n-am încetat să fiu nehotărâtă. Parcă ceva îmi spune mereu așteaptă, se pregătește și altceva, nu e grabă, nu trebuie să iei nici o decizie acum ! Intuiția spume la gură: alege asta ! alege asta, zic eu, știu eu mai bine, nu simți ce simt și eu ? Aleg cu bucurie, că parcă e 2 la 0 când și intuiția e de partea mea și bang, m-am potolit.  Până data viitoare. Eu mă prind mai greu și parcă de fiecare dată altfel. Sunt nehotărâtă dacă să aleg ca data trecută sau să aleg ceva nou. Nu știu dacă să pun punct conversației noastre acum sau să-ți arăt  câteva versuri.  Nu te-am mai văzut zâmbind. azi ai fost agitată, te-...

Sâmbătă, ziua 8. Știu că nu e ușor să te iubesc

Imagine
Dacă ar fi fost, putea să o facă oricine. Mi-am pus în cap să nu fiu oricine, căci nimeni nu avea cum să iubească ființa ta așa cum o fac eu. Dar am uitat treptat, ușor de mine ... . . . În dimineața aceasta m-am trezit și n-am mai văzut soarele. Mă simt deshidrată și mai degrabă obosită după somnul nu foarte plăcut pe care l-am avut azi-noapte. Privesc la tavan și lustra se zguduie puternic din cauza pașilor greoi și apăsați ai vecinilor de deasupra. Oftez. Închid ochii și trag cearceaful peste picioare. Vreau să mai dorm o oră. De fapt, mi-aș dori să nu mă mai trezesc. Astfel, n-aș mai fi nevoită să-mi repet visul care mă destramă și-mi poartă sufletul desfigurat de gânduri, într-un ireal construit din realitatea subconștientului meu. Viața mea dezordonată a ajuns la cel mai lung sens giratoriu. Nu știu dacă să virez la stânga în necunoscut, dacă să o țin drept pe drumul ce am pornit ori dacă să fac dreapta pe un drum abia pietruit. În visul meu sunt un trup și suflet dezorientat...

Vineri, ziua 7. Nu știu ce mi se întâmplă

Imagine
Astăzi, încerc să mă prefac. Că te ascult, că te înțeleg și că-ți răspund. Spun lucruri cu aceeași lejeritate în vorbire precum o faci tu. Mă grăbesc să-ți ilustrez gânduri prin cuvinte amare. Dar asta sunt. Am harul de a-ți ilustra acțiunile false pe care insiști să le înfăptuiești, în monologuri scurte și cuprinzătoare. Dar eu te înțeleg. Probabil așa vei  fi și peste ani, deși la început nu păreai. . . . Sufăr. Am căzut într-o baltă albă de reproșuri și regrete. Nu m-am murdărit de negrul glasului tău. Și nici de răutatea cu care m-ai izolat accelerat de viața mea personală. Sunt rece și caldă  simultan. Sunt un fruct copt și alterat totodată. Sunt mucegai și credeam că tu ești penicilina. Sunt trăiri la care am renunțat pentru iubirea ta. Sunt oameni pe care i-am sacrificat în ceea ce am numit duelul tu-ei. Pentru tine. Sunt sentimente pe care mi le-am inhibat ca să te văd fericit. Sunt gesturi la care am renunțat treptat, uitând de mine, pentru a mă conforma idealului...

Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul. am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ? şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu,  raţiunea o s-o facă. şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .                                                      foto: Jana Brike

Miercuri, ziua 5

Imagine
Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie. Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor. -           -  Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare. Mai bine îmi aprind o țigară.                 ...

Vineri, ziua 4

Imagine
Mi-a venit.                                                         foto: Jana Brike

Joi, ziua 3

Imagine
Am învățat să înghit. La mic-dejun. Spre mirarea amândurora, am zâmbit fericiți. Ne-am amuzat. M-am gândit întreaga zi la cât de rău și sincer m-a excitat momentul de apogeu al dimineții. Abia a ștept să te văd, mână de copil. O să te strâng între buze cu toată puterea ! Am fost astăzi în vizită la niște prieteni apropiați. Fumasem câteva țigări și aveam ochii doar pe el. Bing Bang al iubirii ! Puf ! Știa ce gândesc, îmi cunoștea privirea de ”seducătoare” care îi transmitea: ne futem. ne futem imediat după ce plecăm din vizită. Era tot timpul de acord. E înghețat pământul. E alb orașul. E rece aerul. Haide acasă, iubito !                                           foto:  of Tanya Shatseva  

Miercuri, ziua 2

Imagine
Ora 09:45. Mă trezește cățelul. Iubitul dormea lipit de mine, cu mâna lui stângă, alunecată de azi-noapte pe sânul meu. Îi place să mă țină în brațe, să se încolăcească în jurul meu și să mă protejeze. Îmi arată dragostea pe care mi-o poartă. M-am trezit înaintea lui, cu pofta nebună și trupească de a-i demonstra câtă dragoste îi port. M-am ridicat domol din pat, mi-am încălțat papucii și i-am dat drumul la cățel afară, în curte. M-am întors în dormitor, pe holul lung, ca o pisică neagră. L-am surprins, zâmbind la el, de sub pătură. -          -  Bună dimineața, pulă ! O simt. Frumoasă și irezistibilă erecție. M-am jucat puțin, i-am luat-o cu buzele, ușor cu limba, apoi i-am sărutat-o zgomotos. Știam că-i voi fi plăcută toată ziua. Că nu se va mai putea enerva pe mine. Că mă iubea și mă dorea cu fiecare dimineață mai mult decât în precedenta. Se îndrăgostea de mine pentru că îi pregăteam cel mai sănătos mic-dejun, iar eu mă în...

Prima marți din jurnal, ziua 1

Imagine
Fericită. Așa m-am simțit în dimineața aceasta. Mâna lui fierbinte îmi aluneca pe coapse, iar respirația i-o resimțeam pe gât. Mă gâdila ușor, și mă excita în același timp. Degetele lui îmi mângâiau chiloțeii. Fiecare atingere a sa, trezea în mine dorințe carnale. Mă provoca într-așa manieră, încât mă inundam între picioare, ca Lunca Dunării primăvara. Mișcarea mâinii lui, din ce în ce mai accelerate, îmi provocau accese de excitație continuă.  Voiam să-l simt, să-i ating buzele cu limba, să-i mușc gura toată și să-i ofer cel mai dement sex oral. Gândeam și voiam, pe spinarea impulsului, să mă iubească cu totul în această dimineață. Să-mi sărute vaginul și să-l simt că mă iubește. Ca o formă de apreciere și dorință, buzele lui au coborât pe sub pătură, să le întâlnească pe ale mele. Mi-a luat-o înainte.  Sexul oral la mic-dejun este cea mai sănătoasă masă. Pentru cuplu. Am știut din momentul acela că-mi voi dori să i-o sug în fiecare dimineață și să fac sex cu el după-ma...

Joi, 21 Septembrie-mpreună

Imagine
Dacă aș rămâne pe tot parcursul zilei relaxată, cele mai bune idei și sentimente ar izvorî din mine și le-aș împărtăși cu tine. În aceste clipe, îmi arăți că tu ai mai mult, ai o decență care mă bine dispune și stai fără griji, sunt cea mai fericită. Câtă vreme eu am să simt acest foc, consider că îți îndeplinești rolul din viața mea. Ai adus bucurie și m-am îndrăgostit, ca un nebun de mare, de fiecare dimineață petrecută împreună și de gesturile unui cuplu, pe care ceilalți le consideră monotone. Eu pur și simplu le iubesc pe toate și nu-mi imaginez o altfel de dimineață.  Mi-ai zis să scriu până te întorci tu, și nu știu dacă am notat cele mai potrivite cuvinte. Când sunt fericită, trăiesc, iar sufletul râde și nu găsește cuvânt care să-ți transmită înflăcărarea mea. Îmi place să iubesc. Fericirea îmi priește. Accept provocarea de a scrie radios despre iubire, tish ! Mi-e inima la jumătate de viață de când suntem doi. Respiră blând la cealaltă jumătate a ei, pe iarbă, cu...

Adio-ul

Imagine
Ce pot să-ţi dau eu ? Un trup arzând de viu  O minte nebună, febrilă Ochi ce dau de înţeles diafana lumină  Unde voi ajunge prin lunga dibuire a sufletului-ţi şovăielnic ? Mă întreb . . . sunt prea aproape, prea de murire? Ţi-e sufletul în floare  ori ţi-e dor de înflăcărata-mbrăţişare ? Pretinzi că-mi ştii de frică, tu pui de cerşetoare, odată negând, taina dispare.  Când stele se lovesc pe cer, în mintea ta se întâmplă un măcel. Tâmplele nu-ţi mai rezistă, mâini şi buze se strivesc de-al robiei tău trecut. Eşti obosit, şi-al tău trup ce din lacrimă născut, devine acum totul ceţuri sfâşiate de vânt. Te credeam a mea eternă iubire, a mea vastă plutire.  Te-ai dovedit, ca într-o geană, una câte una căzând, purtând lespezile negre amintiri, să fii cel care sensibilul meu suflet mi l-ai nimicit. Suntem fii Lui, şi tu şi eu . . . nu ştiu care dintre noi a fost mai truditor. Dar gloria se-nalţă şi tu n-ai s-o vezi, eşti prea muşcat de lupte ale sânului femeiesc. Pri...

Încadrarea nu poate fi altfel decât defectuoasă

Bărbații nu se împart în două, trei, inșpe mii de categorii. La fel cum femeile nu se împart în curve și casnice. Citesc oriunde despre bărbați care fac, dreg, rănesc, trădează și prin concluzia comună a atâtor creiere infime, sunt toți la fel. Femeile în general aleargă după senzațional și frenezie în amor, după bani și după băiatul de la benzinărie. Ca să le facă plinu'. Voi femeile care ieșiți la întâlniri, și nu vă judec dacă în loc de un bărbat la masă vă conversați cu o fetiță, atașați o etichetă fiecăruia dintre cei ce vă vând idei și mai apoi iubire. E afemeiat- și cum ai vrea să fie dacă e burlac?  E păgubit- de alta dinaintea ta care i-a terfelit creierii și inima- pe aceea unde o încadrezi?  E sexual- și dacă nu ar fi, pe tine ce te-ar mai atrage?  E misogin- toți se dau pe brazdă.  E sărac- în buzunar, dar tu ești cu spiritul. Femeile spun multe lucruri cu intenția de a-și crea un iglu protector pentru a se simți confortabil. Tipizează, catal...

„Nu toți ce te bagă în căcat îți vor răul, și nu toți ce te scot din căcat îți vor binele”

Imagine
M-aș fi bucurat tare, dacă nu era așa. Prietenii, relații, familie, toate miros a rahat la un moment dat. Și cu cât descoperi mai târziu, cu atât miroase mai tare. Falsa moralitate nu dă pace oamenilor care sunt naturali, reali și care, prin naturalețea și simplitatea gesturilor lor, alimentează invidia sufletelor ipocrite. Trec anii și parcă la distanța scurtă dintre ei, unul câte unul, alta câte alta, se despart de realitatea prieteniei. Oamenii pleacă de lângă tine la momentul potrivit, deși adesea pare cel mai inoportun sau nefericit moment în care ei te-au părăsit, nu este așa.  Oamenii slabi au nevoie de evenimente pentru a le folosi drept scuză a comportamentului lor. Să trăiești în onoare în această lume e o provocare pentru aceia care nu sunt ceea ce pretind că sunt. E dificil să fii actor o viață întreagă fără pauză, pe o scenă mare, când singurul tău talent este prefăcătoria.  Să gândești și să vorbești fără ipocrizie, este al naibii de greu, dar singurele om...