Treceți la conținutul principal

Joi. Ziua 14;

Dragă jurnal,


Scriu acum dintr-odată ! După 2 zile, scriu cu mare poftă de scris. Trebuie să-ți cer sinceră iertare pentru aceste două zile în care am lipsit . . .  dar am fost cu gândul neîncetat la tine; pe cuvânt.
Fumam una dintre țigările mele speciale înainte să mi se aprindă ideea în minte ! Nimic nu mă m-ai trage în curentul apogeului stării pe care mi-o creez prin viciile mele.
Nimic până de curând.

Am consumat alcool și înainte de asta, când m-am trezit, era soare pe cer și mi-am spus în sinea mea, dar cu glas tare: astăzi sunt norocoasă; cățelul  își făcea încălzirea înainte de ieșire; căsca zgomotos și voia să mă lingă pe obraz; duhoare, like it was blood on the dance floor; pleacă de aici !; țâsss, frumos erai când erai mic; mă ridic și pășesc ( e foarte aproape baia de dormitor; la doi pași ); mi-am făcut o cafea și am băut-o cu poftă; foarte frig a fost la orele 09:00 ale dimineții; bine că am păstrat jumătate de cafea fierbinte în ceașcă; am ieșit pe la orele 11:00; frig. Am pus un bilet la pariuri; am plecat imediat la o petrecere și am ciocnit cu gazda. Undeva în jurul orei 13:45.

Alcool, până de curând.

Hei ! Dragă jurnal, habar nu am de unde atâta viață arde mocnit în mine; alcohol, you rock my world today; îmi place ce a făcut alcoolul cu mintea mea atunci când l-am băut; câte trăiri și neputințe, câte melancolii de-a valma și stăruințe; câte vorbe dezinvolte și câte gesticulări și mișcări din șolduri; auch, gomez, padrino, father, oprește-te; stăpânește-te ; simt fiori fierbinți în talpă, iar asta îmi excită un fel de mâncărime. Adică, mă mănâncă; în talpă.

Alcool, și acum. Ceva light; ca apa.
Set me free ! Da, așa a fost; s-a întâmplat cu neputința stăruinței de a spune un "nu" categoric alcoolului venit din inșpe mii de colțuri; DA ! daaaa, deodată ! 1 bere, 3 beri, 2 pahare de vin spumant, 5 pahare, 1/2 bere 250ml.
Alcool, și acum.

Nu m-am înecat. Am supraviețuit pentru a mai bea 33 cl pe canapea; picture, bitch !

Scuză-mă, jurnal,  îți vorbesc mai dezinhibat ca niciodată; dar nu asta era și ideea ? să mă destăinui cât mai mult cu putință ca să crezi tot ce mi se întâmplă ?  nu ar fi de cuviință să te mint chiar pe tine; am zis "chiar"; asta mă face o mincinoasă ? În general, cine nu minte !??! ah, s-au ridicat aburii de alcool în cameră; s-au așezat pe față precum pânza păienjenilor din toamnă.
Am iubit ziua de astăzi pentru că a fost deosebită; joia . . .  întotdeauna ziua mea norocoasă; ca și vineri; astea două zile din săptămână mi-au schimbat cursul destinului; le-am iubit atât de mult pe amândouă, cum iubesc credincioșii duminica la biserică; sau sâmbăta la pescuit; sau americanii hot-dogii.
Trebuie să mai găsesc 33 de cl ca să termin ce am să-ți spun de fapt; sunt în frigider, doar că trebuie să mă ridic; în pași de muzică; jackson, inspirația  superioară a sinelui ; și chopin, inima sufletului care conduce acest Eu; am găsit ce-am căutat iar sfârșitul povestirii mele este aproape; am primit ce am căutat, și asta înseamnă bine; am căutat bine și l-am găsit; l-am ademenit și m-am bucurat de el.


Alcool, ahaa ahahaa aha haha; nimic nu pare să fie mai matrix decât tine; și michael jackson. Și logodnicul meu.
Era să uit sfârșitul pe care ți l-am promis. Voiam să-ți spun că nimic dintre toate nuu mă m-ai sparge precum alcoolul.



                                                        sursă:facebook.com/acidtrip25

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Sâmbătă, ziua 8. Știu că nu e ușor să te iubesc

Dacă ar fi fost, putea să o facă oricine. Mi-am pus în cap să nu fiu oricine, căci nimeni nu avea cum să iubească ființa ta așa cum o fac eu. Dar am uitat treptat, ușor de mine ...
.
.
.

În dimineața aceasta m-am trezit și n-am mai văzut soarele. Mă simt deshidrată și mai degrabă obosită după somnul nu foarte plăcut pe care l-am avut azi-noapte. Privesc la tavan și lustra se zguduie puternic din cauza pașilor greoi și apăsați ai vecinilor de deasupra. Oftez. Închid ochii și trag cearceaful peste picioare. Vreau să mai dorm o oră. De fapt, mi-aș dori să nu mă mai trezesc. Astfel, n-aș mai fi nevoită să-mi repet visul care mă destramă și-mi poartă sufletul desfigurat de gânduri, într-un ireal construit din realitatea subconștientului meu.

Viața mea dezordonată a ajuns la cel mai lung sens giratoriu. Nu știu dacă să virez la stânga în necunoscut, dacă să o țin drept pe drumul ce am pornit ori dacă să fac dreapta pe un drum abia pietruit. În visul meu sunt un trup și suflet dezorientat, iar o …

Miercuri, ziua 11.

dragă Jurnal,
Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche.  M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?  
Suflete pereche alerte.  Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; apreciez viața la o formă mai supremă ca oricând; c…