6.2.18

Joi. Ziua 14;

Dragă jurnal,


Scriu acum dintr-odată ! După 2 zile, scriu cu mare poftă de scris. Trebuie să-ți cer sinceră iertare pentru aceste două zile în care am lipsit . . .  dar am fost cu gândul neîncetat la tine; pe cuvânt.
Fumam una dintre țigările mele speciale înainte să mi se aprindă ideea în minte ! Nimic nu mă m-ai trage în curentul apogeului stării pe care mi-o creez prin viciile mele.
Nimic până de curând.

Am consumat alcool și înainte de asta, când m-am trezit, era soare pe cer și mi-am spus în sinea mea, dar cu glas tare: astăzi sunt norocoasă; cățelul  își făcea încălzirea înainte de ieșire; căsca zgomotos și voia să mă lingă pe obraz; duhoare, like it was blood on the dance floor; pleacă de aici !; țâsss, frumos erai când erai mic; mă ridic și pășesc ( e foarte aproape baia de dormitor; la doi pași ); mi-am făcut o cafea și am băut-o cu poftă; foarte frig a fost la orele 09:00 ale dimineții; bine că am păstrat jumătate de cafea fierbinte în ceașcă; am ieșit pe la orele 11:00; frig. Am pus un bilet la pariuri; am plecat imediat la o petrecere și am ciocnit cu gazda. Undeva în jurul orei 13:45.

Alcool, până de curând.

Hei ! Dragă jurnal, habar nu am de unde atâta viață arde mocnit în mine; alcohol, you rock my world today; îmi place ce a făcut alcoolul cu mintea mea atunci când l-am băut; câte trăiri și neputințe, câte melancolii de-a valma și stăruințe; câte vorbe dezinvolte și câte gesticulări și mișcări din șolduri; auch, gomez, padrino, father, oprește-te; stăpânește-te ; simt fiori fierbinți în talpă, iar asta îmi excită un fel de mâncărime. Adică, mă mănâncă; în talpă.

Alcool, și acum. Ceva light; ca apa.
Set me free ! Da, așa a fost; s-a întâmplat cu neputința stăruinței de a spune un "nu" categoric alcoolului venit din inșpe mii de colțuri; DA ! daaaa, deodată ! 1 bere, 3 beri, 2 pahare de vin spumant, 5 pahare, 1/2 bere 250ml.
Alcool, și acum.

Nu m-am înecat. Am supraviețuit pentru a mai bea 33 cl pe canapea; picture, bitch !

Scuză-mă, jurnal,  îți vorbesc mai dezinhibat ca niciodată; dar nu asta era și ideea ? să mă destăinui cât mai mult cu putință ca să crezi tot ce mi se întâmplă ?  nu ar fi de cuviință să te mint chiar pe tine; am zis "chiar"; asta mă face o mincinoasă ? În general, cine nu minte !??! ah, s-au ridicat aburii de alcool în cameră; s-au așezat pe față precum pânza păienjenilor din toamnă.
Am iubit ziua de astăzi pentru că a fost deosebită; joia . . .  întotdeauna ziua mea norocoasă; ca și vineri; astea două zile din săptămână mi-au schimbat cursul destinului; le-am iubit atât de mult pe amândouă, cum iubesc credincioșii duminica la biserică; sau sâmbăta la pescuit; sau americanii hot-dogii.
Trebuie să mai găsesc 33 de cl ca să termin ce am să-ți spun de fapt; sunt în frigider, doar că trebuie să mă ridic; în pași de muzică; jackson, inspirația  superioară a sinelui ; și chopin, inima sufletului care conduce acest Eu; am găsit ce-am căutat iar sfârșitul povestirii mele este aproape; am primit ce am căutat, și asta înseamnă bine; am căutat bine și l-am găsit; l-am ademenit și m-am bucurat de el.


Alcool, ahaa ahahaa aha haha; nimic nu pare să fie mai matrix decât tine; și michael jackson. Și logodnicul meu.
Era să uit sfârșitul pe care ți l-am promis. Voiam să-ți spun că nimic dintre toate nuu mă m-ai sparge precum alcoolul.



                                                        sursă:facebook.com/acidtrip25

2.2.18

Miercuri, ziua 11.

dragă Jurnal,

Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche. 
M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?  

Suflete pereche alerte. 
Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; apreciez viața la o formă mai supremă ca oricând; ca niciodată. 

Ne macină simultan aceleași sensuri și cugetări. Spiritele noastre devin îngândurate și comunică natural despre ceea ce ne preocupă. Sunt sinceră să-ți zic că sar scântei, dar flama se stinge la fel de rapid precum s-a aprins. Mereu adună unul dintre noi cenușa rămasă de pe urma arderii unei discuții încâlcite. Curățenia în cuplu ne ajută să păstrăm iubirea fragedă și încordată. Sau vie. 

Am fost atât de vie la orele opt ale dimineții și scăldată în atracția erotică pe care o resimțeam acum după seara trecută ! Îmbrățișarea mea l-a stârnit și l-a ademenit în cursa momentului erectil pentru un sex oral;  am șiretlicurile mele când vreau să-l seduc; să-l fac fericit arătându-i câtă apreciere poate purta inima mea pentru el și să-i aduc plăcere în toate diminețile în care are să plece, lăsându-mă singură la cafea. Clipele noastre de amor mă înfometează. Vreau să te revăd pentru că vreau mai mult ca ieri; și mai pasional, și mai bine. Tu ești sufletul meu pereche și ți se cuvine mai mult; fără altă justificare; meriți totul. 

Fierbe apa în ibricul pentru cafea. Astăzi am omis să-ți spun că mă simt mai îndrăgită; simt o diferență față de zilele care s-au scurs în acești ani. Să iubești mai mult și mai tare ca niciodată, e un sentiment pe care ființa ta mă face să-l trăiesc pentru prima oară. Sunt imperfectă și mi-e teamă să nu te pierd. Câteodată mi se mai strică busola și calc în derivă; dar dragostea ta mă aduce înapoi ca un curent din larg pluta la țărmul mării.


                                                     sursă:facebook.com/acidtrip25

1.2.18

Marți, ziua 10.

dragă Jurnal,

Aparent iarna a fugit să se relaxeze în Cuba și ne-a trecut pe toți în primăvară. Au trecut mai bine de patru zile cu mult soare și vreme blândă. Am ieșit în fiecare zi până în ora 13:00 să mă plimb cu el și patrupedul.  Am furat cât am putut vitamina D zilele acestea și a fost plăcut să mă bucur de compania lui. Razele îi coborau pe buze și le făceau să pară pline de poftă. Vântul îmi amplifica fiorul pe care clipa aceea mi l-a produs. Am simțit și am vrut să satisfac. Sărutul lui mi-a intensificat instinctul sexual; pentru câteva secunde, a controlat total energia libidoului meu; am permis asta fără nici un fel de supunere; pur și simplu. 

Ziua a devenit mai îmbucurătoare. Am oferit-o jertfă lui Eros; zeul dorinței sexuale și al iubirii; vreau să simt veșnic însuflețirea acelui sărut. Îmi place când mă ține strâns de mână; îi simt forța degetelor ca pe un minunat masaj; îmi relaxează articulațiile, iar pe mine masajul degetelor de la mână mă excită cel mai tare; mă înfioară în același timp lipsa controlului meu; sunt într-un miraj sexual și mi-ar plăcea să-i simt căldura mâinii în chiloți. 


Mi-ar plăcea să-ți pot spune mai multe, însă ce nu-ți pot ține secret este faptul că seara ne-a prins legați  în pat de tainele lui Eros și înfometați. 

A gătit el la cină. 

Liniștea îmi curgea prin minte și suflet ca lotca neagră a unui pescar lipovean pe Dunăre la apus; încet și pe la malul unei ape limpezi, care până atunci a fost obosită de valurile ambarcațiunilor care i-au atins luciul.


                                                       sursă:www.facebook.com/acidtrip25

24.1.18

Luni, ziua 9.

dragă jurnal,

Bucurie. Am trăit ca să-ți spun că am simțit bucurie. Sunt mai îndrăgostită ca oricând de sentimentul acesta. Mi-am iubit și urât viața simultan cu o enigmatică bucurie. Mi-a plăcut să fiu nehotărâtă și să risc a mă încrede în bucuria pe care intuiția o producea consecvent.  Uneori ghiceam. Alte dăți, mi-o luam inopinant în barbă. Dar n-am încetat să fiu nehotărâtă. Parcă ceva îmi spune mereu așteaptă, se pregătește și altceva, nu e grabă, nu trebuie să iei nici o decizie acum ! Intuiția spume la gură: alege asta ! alege asta, zic eu, știu eu mai bine, nu simți ce simt și eu ? Aleg cu bucurie, că parcă e 2 la 0 când și intuiția e de partea mea și bang, m-am potolit. 
Până data viitoare. Eu mă prind mai greu și parcă de fiecare dată altfel. Sunt nehotărâtă dacă să aleg ca data trecută sau să aleg ceva nou. Nu știu dacă să pun punct conversației noastre acum sau să-ți arăt câteva versuri. Nu te-am mai văzut zâmbind.

azi ai fost agitată, te-ai zbătut ca nebuna şi mi-ai înfipt un ac în palmă.
nu te-ai lăsat până buza mi-ai muşcat
şi zăpăcită ai tot cântat versuri pe care credeam că le-ai uitat.
alergai din colţ în colţ al camerei
şi de obrajii reci tu mă trăgeai
spuneai că nu-i nimica, sânge viu are înroşească pielicica.

ce-i cu tine aiurito, ce-ai păţit ?
ţi s-au clătit neuronii c-un aer de iubit ?
ce-mi tot ţopăi fericită şi mă tragi de braţ
vrei să dansăm un vals ?

zbuciumată, mai eşti zuzo
ia vin-o iar de mă sărută
că-mi place mirosul de zambilă 
de pe a ta gură umilă

şi mă strânge rău în braţe.
                                                        sursa: acid25/fb


15.1.18

Sâmbătă, ziua 8. Știu că nu e ușor să te iubesc

Dacă ar fi fost, putea să o facă oricine. Mi-am pus în cap să nu fiu oricine, căci nimeni nu avea cum să iubească ființa ta așa cum o fac eu. Dar am uitat treptat, ușor de mine ...
.
.
.

În dimineața aceasta m-am trezit și n-am mai văzut soarele. Mă simt deshidrată și mai degrabă obosită după somnul nu foarte plăcut pe care l-am avut azi-noapte. Privesc la tavan și lustra se zguduie puternic din cauza pașilor greoi și apăsați ai vecinilor de deasupra. Oftez. Închid ochii și trag cearceaful peste picioare. Vreau să mai dorm o oră. De fapt, mi-aș dori să nu mă mai trezesc. Astfel, n-aș mai fi nevoită să-mi repet visul care mă destramă și-mi poartă sufletul desfigurat de gânduri, într-un ireal construit din realitatea subconștientului meu.


Viața mea dezordonată a ajuns la cel mai lung sens giratoriu. Nu știu dacă să virez la stânga în necunoscut, dacă să o țin drept pe drumul ce am pornit ori dacă să fac dreapta pe un drum abia pietruit. În visul meu sunt un trup și suflet dezorientat, iar o entitate, care este pe de parte divină, nu-mi dă liniște până când nu renunț la dragostea pe care ți-o port. Ca tu să fii salvat, eu trebuie să virez la stânga sau la dreapta. În visul acesta, opțiunea de a merge înainte cu tine de mână nu există. Sunt împietrită în propria visare, deși mă simt atât de vie și de reală. Mă văd pe mine în pat lângă tine, dar nu mă pot clinti. Nu pot striga, deși încerc cu toată ființa mea să te avertizez că am căzut într-un abis construit de mintea mea febrilă și că am nevoie să mă trezești. Dar nu se întâmplă niciodată. Mă poartă visul în chinul unui om mut disperat după ajutor. Nu te arăți  în vis, cu toate că ceea ce visez este întotdeauna despre tine. Nu ți-am putut distinge silueta printre chipurile  care mi se arată în aceste experiențe nocturne niciodată.

M-am trezit după două ore și jumătate, iar soarele nu s-a ivit nici acum. Remușcări, nelămuriri, reticențe. Toate sunt instrumente ale destinului care ard din temelii propria-mi existență. Cum să fac să nu mă las învinsă de teatrul crud pe care-l joacă soarta în rolul de ocrotitor al meu ?




                                             foto: Jana Brike

18.12.17

Vineri, ziua 7. Nu știu ce mi se întâmplă

Astăzi, încerc să mă prefac. Că te ascult, că te înțeleg și că-ți răspund. Spun lucruri cu aceeași lejeritate în vorbire precum o faci tu. Mă grăbesc să-ți ilustrez gânduri prin cuvinte amare. Dar asta sunt. Am harul de a-ți ilustra acțiunile false pe care insiști să le înfăptuiești, în monologuri scurte și cuprinzătoare. Dar eu te înțeleg. Probabil așa vei  fi și peste ani, deși la început nu păreai.
.
.
.
Sufăr. Am căzut într-o baltă albă de reproșuri și regrete. Nu m-am murdărit de negrul glasului tău. Și nici de răutatea cu care m-ai izolat accelerat de viața mea personală. Sunt rece și caldă  simultan. Sunt un fruct copt și alterat totodată. Sunt mucegai și credeam că tu ești penicilina. Sunt trăiri la care am renunțat pentru iubirea ta. Sunt oameni pe care i-am sacrificat în ceea ce am numit duelul tu-ei. Pentru tine. Sunt sentimente pe care mi le-am inhibat ca să te văd fericit. Sunt gesturi la care am renunțat treptat, uitând de mine, pentru a mă conforma idealului tău de femeie.  Sunt zâmbete pe care nu le-am arătat, pentru că erau prea puternice pentru privirea ochilor tăi. Sunt zeci de lacrimi cărora le-am permis să-mi spele chipul și inima, în nopți lungi și triste în care nu ai fost la marginea patului, cum obișnuiai.

trecând peste toate, nu știu ce mi se întâmplă. dar aș putea bănui. finalul iubirii noastre este aproape. îl simt în lipsa ta.

                                          sursă foto: Jana Brike

18.10.17

Joi, ziua 6. Negru

starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine.
şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ?
şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.

am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine.
încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?

şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.

şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .

                                                     foto: Jana Brike

13.10.17

Miercuri, ziua 5



Există luni în care mă întreb dacă am rămas însărcinată. Sau voi rămâne. Vreodată ? Când ? Subiectul acesta, la nivel conversațional, îl evit din interior. Nu pentru că mi-este teamă, dar nu sunt pregătită. Iar în fapt, nici de pregătirea asta nu am idee în ce constă cu precizie.

Mă simt puțin buimacă. Am reușit să mă trezesc la o oră rezonabilă, 11:00. Pofte, gânduri, planuri. Fără planuri. Cafea și un ceai fierbinte pentru el. E neplăcut de frig afară. Angajații de la Enel se uită în dormitor. Ce obicei să tot repari la cabluri. Mai umblu goală. N-am secrete, umblu goală și desculță pe tot holul lung, din baie până în dormitor.

-          - Cine să pregătească ce anume ? Masa cu taicătu la apartament la mamaie, o voi anula. Și așa am rămas singură. Scriu la o lucrare și scriu și aici. Nu știu dacă mă gândesc mai mult la sex sau la mâncare.


Mai bine îmi aprind o țigară.

                                          foto: Jana Brike

3.10.17

Vineri, ziua 4




Mi-a venit.

                                                        foto: Jana Brike

27.9.17

Joi, ziua 3

Am învățat să înghit. La mic-dejun. Spre mirarea amândurora, am zâmbit fericiți. Ne-am amuzat. M-am gândit întreaga zi la cât de rău și sincer m-a excitat momentul de apogeu al dimineții. Abia aștept să te văd, mână de copil. O să te strâng între buze cu toată puterea !

Am fost astăzi în vizită la niște prieteni apropiați. Fumasem câteva țigări și aveam ochii doar pe el. Bing Bang al iubirii ! Puf ! Știa ce gândesc, îmi cunoștea privirea de ”seducătoare” care îi transmitea: ne futem. ne futem imediat după ce plecăm din vizită. Era tot timpul de acord.


E înghețat pământul. E alb orașul. E rece aerul. Haide acasă, iubito !

                                         foto: of Tanya Shatseva 

25.9.17

Miercuri, ziua 2

Ora 09:45. Mă trezește cățelul. Iubitul dormea lipit de mine, cu mâna lui stângă, alunecată de azi-noapte pe sânul meu. Îi place să mă țină în brațe, să se încolăcească în jurul meu și să mă protejeze. Îmi arată dragostea pe care mi-o poartă.

M-am trezit înaintea lui, cu pofta nebună și trupească de a-i demonstra câtă dragoste îi port. M-am ridicat domol din pat, mi-am încălțat papucii și i-am dat drumul la cățel afară, în curte. M-am întors în dormitor, pe holul lung, ca o pisică neagră. L-am surprins, zâmbind la el, de sub pătură.

-         - Bună dimineața, pulă ! O simt. Frumoasă și irezistibilă erecție. M-am jucat puțin, i-am luat-o cu buzele, ușor cu limba, apoi i-am sărutat-o zgomotos.
Știam că-i voi fi plăcută toată ziua. Că nu se va mai putea enerva pe mine. Că mă iubea și mă dorea cu fiecare dimineață mai mult decât în precedenta. Se îndrăgostea de mine pentru că îi pregăteam cel mai sănătos mic-dejun, iar eu mă îndrăgosteam de el.

-          Lasă-mă să-ți sărut păsărica, împărăteasă. Asta da manieră dimineața ! Sărută-mă peste tot !
Mă gândesc la el și acum. Mereu o fac. Am pregătit micul-dejun împreună, după ce ne-am zâmbit de sub întunericul păturii din dormitor. După-amiaza nu ne prinde constant împreună, mai ales în timpul săptămânii, când avem de umblat prin toată agitația. Mă îndrept spre casă. Trăirile mele sexuale cu el îmi stimulează pofta de amor.

-          -  Abia aștept să ajung acasă, la tine. Te iubesc ! Așa sună un mesaj după o zi lungă. Să mă dezbrac, să mă arunc lângă tine în pat, iar nasul rece să-mi alunece pe tot corpul tău. Să facem sex și să cinăm. Seară de seară.

Îmi rulez o țigară. O aprind în bucătărie, la cafea. El a pregătit-o.

A ieșit soarele, după trei zile.

                                         foto: jana brike


Joi. Ziua 14;

Dragă jurnal, Scriu acum dintr-odată ! După 2 zile, scriu cu mare poftă de scris. Trebuie să-ți cer sinceră iertare pentru aceste două zi...