Postări

Se afișează postări din octombrie, 2012

Fidelitatea unei profunzimi de gânduri

Am văzut tâmpiţi cum se aruncă în inima deşertului aşteptând un nor deasupra capului. Ei bine, calitatea vieţii este subapreciată. Nu ai bani, eşti constrâns la fericire. Nu ai iubit, eşti dependent de atenţia celor din jur. Şi când nu le ai pe amandouă, eşti un amărât. Şi când nu conştientizezi gravitatea faptelor, timpul te poartă cu sine. Simţi că lumea e străină, opacă, ireductibilă, iar inima îţi devine piatră. Înstrăinarea se lasă peste scena vieţii. Fericirea îşi are singurătatea ei, dacă nu ştii să o împarţi cu alţii ori să o laşi să se citească pe chipul tău. Oamenii complică lucrurile, te fac să te îndoieşti de tine şi teamă se instalează în sufletul tău, fără ca tu să poţi trece peste acest vid. Deşi inima îţi zvâcneşte a fericire, la suprafaţă eşti bătrân şi când eşti bătrân, lucrul cel mai cumplit e că nu te mai ascultă nimeni.