Postări

Se afișează postări din august, 2012

amici verzi

Copacii mi-au mai oferit încă o dată exemplul lor - deşi îşi pierd frumuseţea pentru mai bine de jumătate de an, rămân în picioare. Nimic nu-i scoate din rădăcini, nici măcar gerul "negru" din iarnă sau melancolica toamnă care le transformă corola în cenuşă. Au învăţat sa renască după fiecare lovitură a naturii. Au învăţat să nu se lase doborâţi de jocurile ei. Puteţi trece cu tone de fraze jalnice peste cuvântul meu, dar nu aveţi cum să-mi luaţi libertatea gândului. Apa îmi este prieten, soarele nu-mi e duşman, iar vântul, orice adiere, îmi inspiră şi aduce câte-un val de încredere. Voi, vă pârliţi pe asfalt, de aceea, uneori, simt un iz de cadavru ce se topeşte în puterea prietenului meu, soare.

Oamenii sunt nişte curve

Nu pot să răzbat când mâinile îmi sunt strâns legate în lanţurile valurilor de prostie. Nu pot să mişc capul, nu pot întoarce privirea. Îmi aduceţi ca argument veşnica transformare a zăpezii în apă- neaua se aşterne, apa se infiltrează în pământ. Acelaşi proces. Trecerea timpului lasă amprente pe chipul oamenilor, în timp ce natura rămâne aceeaşi- protestez. Trecerea timpului lasă amprente în experienţaele oamenilor, în convingerile lor, în atitudinile şi în modul de gândire. Trecerea timpului e un rahat pentru mine. Marea a trecut şi ea prin timp, însă pentru mine pare să rămână aceeaşi- acelaşi chip, aceeaşi grandoare, aceeaşi superioritate în acordarea de lecţii- de la ea am învăţat că dacă îmi doresc să realizez ceva, nu trebuie să renunţ niciodată. Ambiţia ei e demonstrată- la fiecare secundă, aduce din larg, de atâtea milioane de ani, câte un val. Şi nu s-a plictisit. Eu de ce să renunţ la cauza mea? Rahatul pe care mi-l tot serviţi nu-l mai înghit, serviţi-l altora, eu mi-am

Revoltare

Cât de greu îi este unui om să-şi accepte propriile înfrângeri ? Mai greu decât deşertului când nu vede apa, mai greu decât ochilor, care, ascunşi în umbra beciului, pierduţi într-o stare morbidă, văd pentru prima oara lumina soarelui. Mai greu decât pielea albă arsă de razele acestuia  . . . Am simţit-o pe pielea mea, iar restul ştiu prea bine că pierderea este ruptă din rândul zeilor. Cei nemuritori nu pierd niciodată ori dacă o fac, le rămâne păstrată amintirea printre rândurile de muritori. Dar noi cei de rând avem de înfruntat nedreptăţile zeilor, suntem pedepsiţi mai mult decât putem duce, mai mult decât zeci de ani fără apă în deşert. Sufletele noastre sunt strivite de meschinul aer perfecţionist al ipocriţilor avuţi, suntem persecutaţi zilnic de greşelile altora, suntem adunaţi toţi într-o oală peste care se toarnă smoală- şi asta pentru că suntem inferiori, pentru că nu ne putem exprima sincer şi liber sentimentele, nu ne putem regăsi echilibru, nu ne putem regăsi nici pe no

Cazinou

Imagine
In ciuda faptului ca este innorat afara, imi pun pe mine un t-shirt subtire albastru, fusta mini alba cumparata ieri si sandalele din piele verzi cumparate acum mult timp in urma, dar nepurtate. O picatura de parfum si ies pe usa. Astept in statie autobuzul 40. Ma urc in el. Cobor in centrul vechi al orasului si merg cu pasi marunti la vale. In fata, zaresc marea. Stiu ca se viziteaza cazinoul si ma grabesc inspre el. Cerul isi face de cap. Calc pragul cladirii. O stare inchipuita de euforie a anilor '20 imi batjocoreste mintea in tonuri de jazz. Am pasit in acelasi spatiu ca marii burghezi ai acelei perioade. Calitatea imaginii este insa neclara, ca o perdea de fum aflata la fiecare intrare in incapere. Vad garderoba. Ma indrept intr-acolo si imi las pardesiul unui baiat simpatic pe al carui ecuson scrie Eric. Privesc in ochii lui ca si cum i-as transmite- Eric, ai grija de el, ca daca nu, te zbor in mare. . . Pare sa fi inteles mesajul, caci il asaza cu grija pe un umeras.

nori in august

Imagine
"Printre zambetele false, printre “prietenii” care nu inteleg, printre cei care m-au inlocuit, printre lacrimile din fiecare noapte, printre cartile citite cand personajele de acolo erau singurele care imi tineau companie, printre muzica, dezamagiri, greseli..m-am gasit pe mine, aia veche si adevarata. E de bine…" azi n-am murit, azi am clipit si sperat neincetat ca fericirea imi va bate-n usa. azi, m-am inselat.  sursa : tumblr.com

desfasurarea evenimentelor-rezumat

Imagine
Pentru a3a oara imi desfac parul si incep sa-l pieptan apasat. Ma uit in oglinda si realizez ca ii lipseste ceva-nu avea pic de volum. Iau fixativul, pulverizez de cateva ori, aplec capul si rasucesc parul in sensul acelor de ceasornic. In cele din urma reusesc sa-l prind intr-un coc simplu. Ies pe usa incaltata in tenesii mei negri. Era o prostie faptul ca ma incaltasem cu ei- aveam sa  merg 10 km  pe plaja in picioarele goale si deci eram nevoita sa ii car cu mine. Apa este foarte calda-din cauza zecilor de suflete de copii care plutesc pe luciul apei in barcutele lor pneumatice.Scoicile imi sfasie celula cu celula din talpa. In urma mea vad o dara de sange pe nisip. Apa sarata imi curata rana, dar totodata imi provoaca usturime.Inaintez. Ajung in dreptul pasarelei care parca strapunge marea si-o imparte in doua in larg precum sageata lui Perseus. Pare infinita de pe mal, dar can ajungi sa mergi pe mea, ii atingi limitele. Valuri inspumate se ridica violent deasupra ei si ineaca banc

UEv

Astept cu nerabdare ziua de maine cand se da startul petrecerii - Ursus Evolution. Pentru a doua oara, dupa esecul JJ, ma voi afla pe plaja H2O si sper sa pot surprinde fiecare moment in fotografii si sa le postez. Voi merge ca eroul, din nou, cativa km pe jos :)) luand litoralul romanesc la picior, ba prin apa, ba pe nisip si sper sa ajung cu bine la destinatie :d. Ma gandesc  ca au mai ramas cateva zile din vara - da, pentru mine astea cateva saptamani reprezinta cateva zile- si sper sa va bucurati cum puteti voi mai bine, pentru ca la iarna iar ne auzim ca ne este frig, ca nu e soare, ca ninge, despre tot felul de sentimente sobre,reci. Astept prima toamna la malul marii cum licuricii asteapta noaptea.

el e bob

zilele de vara merg mult mai bine cand ai marea langa tine - acest este motoul cu care ma trezesc in fiecare dimineata. am parte de ragaz- simt cum nisipul se straduieste sa-mi lase urme pe brate, mici ciupituri stranguleaza celulele de pe picioare. soarele e naucitor, am nevoie de o bere, altfel, lumea e cu susu-n jos. in ochi, pe buze, in urechi si-n par am numai sare. in cap- nu am nimic, decat apa verde si valuri inspumate. in stomac-e gol de ieri. am scoici care-mi tin de foame. in maini- nu am destin, nu am nici bani. am un pumn de pietre, pe care-l bag in buzunar. acasa- am pumni de pietre carati de pe fiecare mal al marii de pe pamant..         - ma duce cineva la ocean ? in picioare- am papuci de cer senin. am platit nimic pe ei. port costum din curcubeu. orele se scurg mai repede azi cu : Bob Marley - No Woman, No Cry

prescolarul din mine

s-a terminat nebunia care mi-a mancat ficatii mai mult de o luna. sunt studenta acum in cadrul Fac. de Litere, specializarea Jurnalism, la Constanta . ma simt ca un prescolar, intensitatea emotiilor pentru toamna ramane cam aceeasi. sper ca ati reusit, cei care au aplicat la facultate, sa intrati acolo unde v-ati dorit. mi-am amintit de weekendul trecut, de spectacolul JJ de pe plaja H2O. am cateva fotografii in aparat, dar trebuie sa zic ca a fost un dezastru, nu pot sa nu spun asta. imi pare rau ca m-am aflat acolo si voi regreta seara aia toata viata mea :)). poate pun cateva fotografii diseara. va pup si va doresc o zi frumoasa :* !