Luni, ziua 9.

dragă jurnal,

Bucurie. Am trăit ca să-ți spun că am simțit bucurie. Sunt mai îndrăgostită ca oricând de sentimentul acesta. Mi-am iubit și urât viața simultan cu o enigmatică bucurie. Mi-a plăcut să fiu nehotărâtă și să risc a mă încrede în bucuria pe care intuiția o producea consecvent.  Uneori ghiceam. Alte dăți, mi-o luam inopinant în barbă. Dar n-am încetat să fiu nehotărâtă. Parcă ceva îmi spune mereu așteaptă, se pregătește și altceva, nu e grabă, nu trebuie să iei nici o decizie acum ! Intuiția spume la gură: alege asta ! alege asta, zic eu, știu eu mai bine, nu simți ce simt și eu ? Aleg cu bucurie, că parcă e 2 la 0 când și intuiția e de partea mea și bang, m-am potolit. 
Până data viitoare. Eu mă prind mai greu și parcă de fiecare dată altfel. Sunt nehotărâtă dacă să aleg ca data trecută sau să aleg ceva nou. Nu știu dacă să pun punct conversației noastre acum sau să-ți arăt câteva versuri. Nu te-am mai văzut zâmbind.

azi ai fost agitată, te-ai zbătut ca nebuna şi mi-ai înfipt un ac în palmă.
nu te-ai lăsat până buza mi-ai muşcat
şi zăpăcită ai tot cântat versuri pe care credeam că le-ai uitat.
alergai din colţ în colţ al camerei
şi de obrajii reci tu mă trăgeai
spuneai că nu-i nimica, sânge viu are înroşească pielicica.

ce-i cu tine aiurito, ce-ai păţit ?
ţi s-au clătit neuronii c-un aer de iubit ?
ce-mi tot ţopăi fericită şi mă tragi de braţ
vrei să dansăm un vals ?

zbuciumată, mai eşti zuzo
ia vin-o iar de mă sărută
că-mi place mirosul de zambilă 
de pe a ta gură umilă

şi mă strânge rău în braţe.
                                                        sursa: acid25/fb


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate