29 decembrie

" În garsoniera ta e lumină de zi. Stropul de ceneşiu de pe marginea obiectelor s-a şters  încetul cu încetul şi milioane de culori ale lumii albe s-au aşternut pe cotoarele cărţilor, pe îmbrăcămintea noastră aruncată aiurea, pe gresia de pe jos, acoperită cu blană, pe măsuţa pe care se află un coş cu cotoare de măr şi un ou preistoric, pe goblenurile naive de pe pereţi. Ai tăcut şi brusc lucrurile au profitat de slăbiciunea asta a ta ca să se repeadă la noi, ca să ne bage degetele în ochi.  Mă întind, mă simt plin de zaţ. Ce naiba am căutat aici, mă întreb, în Dămăroaia ta, unde şi-a înţărcat dracul copiii ? Unde o să ajung cu prostia asta de legătură cu tine ? Acum nu mai vreau decât să mă duc acasă şi să mă culc, să nu te mai văd niciodată. Eşti moale, epuizată, ai cearcăne cât toată faţa, părul îţi stă zbârlit, tenul tău are pori nenumăraţi, pe care seara îi camuflezi tu cumva, dar acum  . . . Şi e al dracului de frig în camera asta. Hai, femeie, distracţia s-a ter...

a aş vrea să arunc, se-nţelege, haina prea lungă, prea groasă paltonul prea strâmt ... aş vrea să te iubesc înc-o primăvară şi să te ţin la pieptul meu mărunt. să-ţi sărut în soare rece ochii cei plăpânzi, să-mi arunci petale cu zecile şi să mă prăbuşesc pe pământ. s-aud marea în zori să văd cocorii călători. să am un pat în ploi, să şed cu tine iar peste ani să îmi aduc aminte. o primăvară călduroasă şi plină de fericire, iubire, încântări ! cu drag, 29 dec.