Vineri, ziua 7. Nu știu ce mi se întâmplă
Astăzi, încerc să mă prefac. Că te ascult, că te înțeleg și că-ți răspund. Spun lucruri cu aceeași lejeritate în vorbire precum o faci tu. Mă grăbesc să-ți ilustrez gânduri prin cuvinte amare. Dar asta sunt. Am harul de a-ți ilustra acțiunile false pe care insiști să le înfăptuiești, în monologuri scurte și cuprinzătoare. Dar eu te înțeleg. Probabil așa vei fi și peste ani, deși la început nu păreai. . . . Sufăr. Am căzut într-o baltă albă de reproșuri și regrete. Nu m-am murdărit de negrul glasului tău. Și nici de răutatea cu care m-ai izolat accelerat de viața mea personală. Sunt rece și caldă simultan. Sunt un fruct copt și alterat totodată. Sunt mucegai și credeam că tu ești penicilina. Sunt trăiri la care am renunțat pentru iubirea ta. Sunt oameni pe care i-am sacrificat în ceea ce am numit duelul tu-ei. Pentru tine. Sunt sentimente pe care mi le-am inhibat ca să te văd fericit. Sunt gesturi la care am renunțat treptat, uitând de mine, pentru a mă conforma idealului tău de f