Luni, ziua 18. Începuturile

Dragă jurnal,

Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracție de nici un fel, eforturile lui sunt zadarnice, pe vecie !

Mă pregăteam să plec, pentru a treia săptămână consecutiv, la o petrecere într-un club pe unde mi-au jucat picioarele și precedentele dăți. Cumva ți se rupeau rărunchii în mai multe bucăți și nu voiai să părăsești locul nici în ruptul capului. Mergeam mereu însoțită, dar îmi plăcea să mă distrez singură, fără să stea cineva pe capul meu sau să mă streseze cu dialoguri scurte și neînțelese. Îmi plăcea să dansez. Mult. Când ajungeam la local, îmi luam o votcă tonic și așteptam să înceapă destrăbălarea. Orele treceau și din noapte se făcea dimineață, din dimineață se făcea după-amiază, apoi apunea soarele și iar se făcea noapte și apoi dimineața unei noi zi răsărea. Mă simțeam epuizată, dar era o extenuare a falsei stări de fericire manifestate de alcoolul pe care-l consumam cu o fantastică poftă și bucurie. Recuperarea era grea, dar nu atât de anevoioasă, încât weekendul viitor eram iarăși pe ring. 



Așa ne-am întâlnit noi doi, eu și cu Andi.  A fost o întrezărire scurtă și compromițătoare. Un fel de noroc bun ca formă uzuală de politețe și un la revedere, pe curând, la final de întrevedere. După scurta clipă în care ochii ni s-au cunoscut, a trecut o perioadă în care nu doar că nu m-am gândit niciodată la el, dar tind să cred că îl uitasem complet pentru câteva luni și asta din cauza aburilor de alcool care mă cuprindeau și care au făcut din prezentul acela un moment dat uitării a doua zi.  

                                          sursă foto: www.facebook.com/artandartworks/

Comentarii

Tumeskecil Blog a spus…
Subiect interesant pentru un blog. Am cautat pe Internet pentru distrac?ie ?i am venit pe blogul tau. Postul fabulos. Va mul?umim pentru o schimbare de cuno?tin?e! Este minunat sa vedem ca unii oameni înca depun eforturi în gestionarea site-urilor web. Vino sa-mi vizitezi blogul la TumesKecil
Citi?i mesajele mele de aici:
- Kode rahasia Xiaomi dan fungsinya
- Cara download gambar dan viode instagram di android
- Cara agar aplikasi di playstore tidak update otomatis

Mul?umesc mult!

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate