Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soarelui și iubeam nopțile în care fulgera puternic de se lumina mansarda toată. Iubeam aerul sărat al mării, care-mi lipsește atât de mult în fiecare zi și mai presus decât toate, iubeam să-l țin de mână la căderea serii, când ne plimbam aievea pe ulițe ale pădurilor pustii. S-a mai scurs un an din viața noastră și m-am trezit cu același gând: iubesc la fel de mult cum iubește Ulise marea, aceleași mici detalii ale sorții care-mi pătează viața în pasteluri gri și colorate.

Să-mi răspund la întrebarea de la început îmi e greu, nu dificil, dar ceva anume mă împiedică să-mi dau răspunsul. Constat cu stupoare că orice nelămurire își are rezolvare în clipa scursă a prezentului. Știu ce să răspund, dar sunt confuză de opțiunile pe care mi le oferă posteritatea. Sunt năucită de alegerea pe care trebuie să o consemnez în jurnalul destinului meu.  Trecutul mi-e dator doar cu un răspuns la întrebare, dar sunt capabilă oare să-l caut unde trebuie ?


                                                        sursă foto: www.facebook.com/innocencelost.art

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Au innebunit salcamii