merii

când de merii care acum au crescut, merii copilăriei mele, mă lovesc, un torent de lumină îmi închide ochii şi grăbit vreau a întreba de unde vine. şi nu-i lumină de soare, nu-i nici de bec, e lumina memoriei mele, a paradisului pierdut. şi e amiază, dar doar privind merii aceia, mă aprinde un protest înfiorător. mă întorc la mine însumi şi-aştept ca lumina să-mi spună ceva. dar ea mă lasă şi nu mă poartă cum aş vrea.  pe văi care urcă spre creste pierdute-n nori, acolo e divinul. divină ne e şi memoria, doar ea ne lasă să mai fim noi înşine . . .

Comentarii

Ami a spus…
melancolic, zau. suna trist, dar minunat in acelasi timp <3
Flyerboy a spus…
Superb. :X
D. a spus…
absolut superb :)
Rebeca C. a spus…
just ";x". Serios, melancolia ta e ciudata... ilar de superba!
Trubadurul Vesel a spus…
ai gandire si sensibilitate de artist :)
C.L.M. a spus…
De unde le scoti nu stiu:) dar imi place la nebunie:)
von stroeberg a spus…
eu sunt marul..
tu muscatura...
eu sunt ochiul...
tu vederea...
eu sunt tu...
iar tu... dumnezeirea...
>:d<
Father a spus…
frumoase ganduri
Radu a spus…
iar gustul merelor
au gust de copilarie
pierduta undeva
intre mirosul ierbii taiate
si imaginea primului sarut
Hoinara a spus…
Superba postarea...
aliz3 a spus…
Ca o adiere usoara , cuvintele tale
care patrund tot mai adanc in al meu suflet .
Kiraa. a spus…
:) memoria ne e divină, bine spus
Ana-Maria a spus…
Eu am facut o pauza la scris si acum cand am revenit Wow:XAi nijte postari extraordinare...Transmit enorm:X:)
Jimmi a spus…
genial..cum ai tu merii tai,eu am smochinii si ploile..am simtit ce ai scris tu de curand,mirosind vara si ploaia intr-o noapte..ca de obicei ma regasesc in ce scrii,si e bine..superba postare:)

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate