Treceți la conținutul principal

Eu romantic nu-s

eu nu-s nici pe departe ce aş vreu să fiu
eu nu-s romantic, eu-s nebun
şi nu mi-o trebui iubire pe cât dăruire aş vrea
să vină de la tine sau de la alta
să vină ca un vuiet siropos
să ciupească pielea unui om milos
eu nu doresc atâta bucurie cât spun alţii că poate dărui o iubire
nici eu nu ştiu ce am cu mine
sau ce mai vreau să-mi dea ea mie
căci eu nu-s romantic şi întâlnirea noastră n-are să fie
un ritual deschis către-o lumină
n-are să fie ceva ţi-aş zice, dar mă vei vedea prea crud
şi-aşa ochii ţi-s dulci după mine
eu chiar nu ştiu femeie ce altceva să-ţi spun.
sunt demn de judecată din partea unei femei avute
căci ea e mai bogată şi-n gândire şi-n dăruire
sunt conştient c-am să sfârşesc străin pierdut în zare
dar aşa mi-a fost tot timpul,
eu romantic nu-s . . . .

Comentarii

Kiraa. a spus…
e nebun. le e mai bine nebuni, decat romantici. :)
Manoliu ~ a spus…
Buna @29decembrie,
Am trecut doar sa te salut inainte sa plec la lucru. Nu comentez, dar raman numai ochi si urechi pana
dimineata. Iti doresc o seara excelenta!
Blair a spus…
romantic nu e, dar fericit e ?
iulia a spus…
Cei care sunt romantici sunt si nebuni? Raspunsul: DA!

Insa nu totul consta in a fi romantic:)
29decembrie a spus…
eu stiu, eu nu stiu . .
Manoliu ~ a spus…
Buna seara,
Te referi la "Cei romantici"
incluzand probabil si femeile
romantice?

Toti la pachet sunt nebuni, sau
numai o parte din ei?

Sau referintza se face la o anume
persoana din acest anturaj?
29decembrie a spus…
nu nu, e vorba de un el aici, dar cine spune ca o ea nu poate fi la fel de zapacita?
Manoliu ~ a spus…
Omul romantic il gasesti in romane sau telenovele. Nu mai e in voga.

Acum este preferat genul dur, mascul imbarbatat de bautura, care fara menajamente (eventual si cu un pumn tras in fatza, ca sa fie mai convingator) te ia de par si te arunca in genunchi in fatza lui si ordona sec:
- Apuca-te fa de treaba...
krikit a spus…
Manoliu cred ca prea generalizezi.
Blair a spus…
si totusi intr-o oarecare masura Manoliu are dreptate.
Alexandru a spus…
eu asa sunt.
Jimmy a spus…
doamne cat imi place asta.. orice ar spune cei de aici, eu am inteles subtilitatea cu care i'ai facut portretul [poate pentru ca nu e prima data cand asociez pe cineva cu cei din poeziile tale] si te felicit. bravo:)
Jimmy a spus…
p.s. si eu zic ca e fericit:)
untitled a spus…
foarte tare poezia!

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Sâmbătă, ziua 8. Știu că nu e ușor să te iubesc

Dacă ar fi fost, putea să o facă oricine. Mi-am pus în cap să nu fiu oricine, căci nimeni nu avea cum să iubească ființa ta așa cum o fac eu. Dar am uitat treptat, ușor de mine ...
.
.
.

În dimineața aceasta m-am trezit și n-am mai văzut soarele. Mă simt deshidrată și mai degrabă obosită după somnul nu foarte plăcut pe care l-am avut azi-noapte. Privesc la tavan și lustra se zguduie puternic din cauza pașilor greoi și apăsați ai vecinilor de deasupra. Oftez. Închid ochii și trag cearceaful peste picioare. Vreau să mai dorm o oră. De fapt, mi-aș dori să nu mă mai trezesc. Astfel, n-aș mai fi nevoită să-mi repet visul care mă destramă și-mi poartă sufletul desfigurat de gânduri, într-un ireal construit din realitatea subconștientului meu.

Viața mea dezordonată a ajuns la cel mai lung sens giratoriu. Nu știu dacă să virez la stânga în necunoscut, dacă să o țin drept pe drumul ce am pornit ori dacă să fac dreapta pe un drum abia pietruit. În visul meu sunt un trup și suflet dezorientat, iar o …

Miercuri, ziua 11.

dragă Jurnal,
Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche.  M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?  
Suflete pereche alerte.  Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; apreciez viața la o formă mai supremă ca oricând; c…