Treceți la conținutul principal

Eu romantic nu-s

eu nu-s nici pe departe ce aş vreu să fiu
eu nu-s romantic, eu-s nebun
şi nu mi-o trebui iubire pe cât dăruire aş vrea
să vină de la tine sau de la alta
să vină ca un vuiet siropos
să ciupească pielea unui om milos
eu nu doresc atâta bucurie cât spun alţii că poate dărui o iubire
nici eu nu ştiu ce am cu mine
sau ce mai vreau să-mi dea ea mie
căci eu nu-s romantic şi întâlnirea noastră n-are să fie
un ritual deschis către-o lumină
n-are să fie ceva ţi-aş zice, dar mă vei vedea prea crud
şi-aşa ochii ţi-s dulci după mine
eu chiar nu ştiu femeie ce altceva să-ţi spun.
sunt demn de judecată din partea unei femei avute
căci ea e mai bogată şi-n gândire şi-n dăruire
sunt conştient c-am să sfârşesc străin pierdut în zare
dar aşa mi-a fost tot timpul,
eu romantic nu-s . . . .

Comentarii

Kiraa. a spus…
e nebun. le e mai bine nebuni, decat romantici. :)
Manoliu ~ a spus…
Buna @29decembrie,
Am trecut doar sa te salut inainte sa plec la lucru. Nu comentez, dar raman numai ochi si urechi pana
dimineata. Iti doresc o seara excelenta!
Blair a spus…
romantic nu e, dar fericit e ?
iulia a spus…
Cei care sunt romantici sunt si nebuni? Raspunsul: DA!

Insa nu totul consta in a fi romantic:)
29decembrie a spus…
eu stiu, eu nu stiu . .
Manoliu ~ a spus…
Buna seara,
Te referi la "Cei romantici"
incluzand probabil si femeile
romantice?

Toti la pachet sunt nebuni, sau
numai o parte din ei?

Sau referintza se face la o anume
persoana din acest anturaj?
29decembrie a spus…
nu nu, e vorba de un el aici, dar cine spune ca o ea nu poate fi la fel de zapacita?
Manoliu ~ a spus…
Omul romantic il gasesti in romane sau telenovele. Nu mai e in voga.

Acum este preferat genul dur, mascul imbarbatat de bautura, care fara menajamente (eventual si cu un pumn tras in fatza, ca sa fie mai convingator) te ia de par si te arunca in genunchi in fatza lui si ordona sec:
- Apuca-te fa de treaba...
krikit a spus…
Manoliu cred ca prea generalizezi.
Blair a spus…
si totusi intr-o oarecare masura Manoliu are dreptate.
Alexandru a spus…
eu asa sunt.
Jimmy a spus…
doamne cat imi place asta.. orice ar spune cei de aici, eu am inteles subtilitatea cu care i'ai facut portretul [poate pentru ca nu e prima data cand asociez pe cineva cu cei din poeziile tale] si te felicit. bravo:)
Jimmy a spus…
p.s. si eu zic ca e fericit:)
untitled a spus…
foarte tare poezia!

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Luni, ziua 18. Începuturile

Dragă jurnal,
Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracție de nici un fel, efortu…

Duminică, ziua 17.

Dragă jurnal,
Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii. 
Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă. 
A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum te surprinde furtuna de nisip în d…