Treceți la conținutul principal

Asemănător

cam aşa şi tu iubite, când de mine te loveşti,
mii, sute culori febrile
răbuvnesc din trupul omenesc.

Comentarii

Kiraa. a spus…
ha, asta chiar a fost cu efect! :)
aliz3 a spus…
Şi poate şi mai multe culori răsar din suflet , ca o cascadă de luminiţe rupte , în funcţie de rană , din curcubeu sau din furtună .
Pioggia d'aprile a spus…
Ne arati durerea ta?
Ca astfel sa devenim egoisti aratand cat de mult suferim noi. Da, asa e, oamenii sufera din diferite pricini, dar asta indica ca undeva gresim. Iti cred durerea. Dar uite, acum intinde mainile sa simti si durerea mea, aseaza-le pe obraji si iti vei da seama aproape fara bagare de seama, ca-ntr-o clipita ca au fost spalate de lacrimi, lacrimile durerii si nu le pot opri, apoi aseaza-le in dreptul inimii, bate greu si indurerata de atata timp, fara loc si fara tihna, picuri ingrosati de atata durere de abia dau pulsul vietii ca eu sa pot trai.
Radu a spus…
wow....cuvinte putine, efecte devastatoare...genial!!! bravo!
Pioggia d'aprile a spus…
@ Acest cadru arata doar un sentiment corupt caruia nu ii stim cauza,
Ar putea fi genial doar ca si viziune artistica, dar ramane incompleta.
Lex. a spus…
Atat de mult sentiment in atat de putine cuvinte.
Felicitari!
Pioggia d'aprile a spus…
@ 29 dec, eu nu iti aduc felicitari, mi se pare o viziune unilaterala si un egocentrica.
Te-ai desenat in curcubeul creator, iar celalalt arata ca fiind distructiv, cand insusi "iubite" te-a inspirat de atatea ori.
Te-ai creionat intr-un profil egocentric, astfel ca ti-ai facut partea in aceasta lume, curcubeu creator egocentric :)
von stroeberg a spus…
echilateral distant de traiectoria liniei geometrice, pioggia d'aprile pe 29decembrie, rezultanta este egala cu multimea nonvida a binomului numit si cuplu..si care sede.ntr.o singura persoana
pace si iubire tuturor...
Pioggia d'aprile a spus…
un cuplu = siguranta iubirii
Cadrul indica clar altceva - "he broked up with you due to so many problems.....and when someone has lost all happiness, he's not alive...let him go, honey"
Pauza De Tigara a spus…
pentru iubire nu trebuie sa spui multe cuvinte, ceea ce ai exprimat tu e suficient si frumos:*
Lorelei a spus…
ti-am spus vreodata cat imi place cum scrii?:)
Te-ai gandit sa scrii o carte?
Ai un stil foarte cursiv si expresiv.:)
Pioggia d'aprile a spus…
@ ca scriitor ti-ai implinit vocatia, dar in ceea ce ti-ai ales sa fii, nu vei gasi implinirea, pentru ca lucrezi cu unitati de masura limitate si NU iti va aduce raspunsuri, implicit fericirea.
Nu vei fi fericita si chiar despre acest lucru ai scris in acest post. Vei fi o scriitoare implinita, dar nefericita. E un pret pe care il da fiecare pentru alegerea facuta in viata.
Denisa a spus…
chiar daca ai scris putin tot e foarte frumos:)
Pioggia d'aprile a spus…
@ nu tine atat de frumusete, cat de profunzime ei.
Pot sa scrii frumos, dar sa nu contina revelatii, raspunsuri, ci doar zbateri si atunci e ca un joc de glezna pe loc, acesta e diferenta de implinire ca scriitor si nefericire ca OM. (cum a fost Paler spre exemplu, la sfarsitul vietii sale si-a dat scorul NUL, 0-0 cu viata, ca scriitor poate ca s-a implinit, dar ca OM si-a raspuns singur la sf vietii, scor NUL cu viata, 0-0)
Spre exemplu, cazul tau de OM, vrei sa fii fericita (cu totii ne dorim), dar pentru acesta trebuie sa ai cautari trudnice si chiar renuntari pe parcursul drumului la ceea ce ti-ar putea suprima libertatea ca sa-ti atingi un ideal.
Apoi iti gasesti idealul in libertate si automat fericirea si acesta, paradoxal, se va transforma automat si in "blestem", nu te vei mai putea intoarce inapoi si nici sa-ti mai doresti ceva inferior starii tale. Paradoxal e o eliberare, dar si un "blestem" pe care il porti, stropul de libertate pe care nu mai poti sa ti-l ingradesti si implicit platim un pret pentru asta, renuntand la principiile unor oameni, la interese materiale, meschinarii, care ar vrea sa ne ingradeasca libertatea sau sa ne aduca inapoi in efemer si suferinte, nefericiri si neimpliniri.
Issa a spus…
frumos:)
Pioggia d'aprile a spus…
@ prefer ca cineva care sa-mi zica ceva, nu sa ma aprobe frumos in fata si pe la spate sa infiga pumnalul. Acest gest nu vine din dragoste, ci din percepere gresita a lucrurilor, care de cele mai multe ori creeaza conflictul sufletesc, neintelegerea, strucarea armoniei.
Cautand fericirea in viata, exista probabilitatea sa intalnesti oameni care nu iti creeaza amintiri, CI Stari fiintial perene si acestea raspunsuri, revelatii, fericirea, libertatea si paradoxal e ca un "blestem" (termenul e limitat dar nu am gasit al cuvat sa exprim) care te face sa iti tii stropul de libertate, nu mai poti sa accepti ceva inferior si pentru a pastra acest lucru in timp, platesti un pret, nu mai accepti ceva inferior acelei stari, asta ar insemna doar o revenire la efemer, la corupere, suferinta si moarte intr-un final pe un scor NUL.
Pioggia d'aprile a spus…
@ erata

stricarea armoniei
eqin0x ~ a spus…
Gata conferintza? Mai avem si noi loc sa spunem ceva?~ Frumos A@29!
Pioggia d'aprile a spus…
@eqin0x, care conferinta??? :):) pai daca nu ai participat la dialog , s-a tinut conferinta :):):)
Aaaa, si apropo, e iinterzis sa scriu pareri? pai care e scopul unui blog public prevazut cu spatiu ptr pareri? Daca am ceva de scris scriu, dar tu poti sa ignori. Atat de simplu ! :)
si be)i tu esti tipologia omului nemultumit oricum as da-o, daca as fi tacut de la inceput, acum as fi fost o ciudata egoista ptr tine.
Iar daca aduc explicatii spre lamurire tot egoista sunt.
Astfel ca, oamenii ca tine trebuie sa-si faca experienta proprie ca sa inteleaga ceva. Sa se juleasca un pic ca sa se ridice, altfel nu inteleg, nu inteleg, raman in acelasi impas.
da, i-am explicat lui 29dec, ptr ca oamenii daca inteleg cand trebuie si cand li se explica (pentru ca orice suferinta are in spate o greseala, o trisare) nu ajung sa scrie un post asemanator acestuia, colorat in curcubeu egocentric unilateral, el creeaza/ interpreteaza si totodata da si concluziile finale si daca sufera, nu-si asuma suferinta, altii sunt de vina, cei care oricum NU au pierdut si nici NU au castigat ceva, pentru ca isi capatase libertatea inainte sa se intalneasca.

Asadar, experienta placuta in continuare, reluam discutia peste vreo 10 ani, de-om fi sanatosi.
Mie imi place enorm!:] Si ce daca sunt cuvinte putine? Esentele tari se tin in sticlute mici:].
Pioggia d'aprile a spus…
@eqin0x, care conferinta??? :):) pai daca nu ai participat la dialog , s-a tinut conferinta :):):)
Aaaa, si apropo, e iinterzis sa scriu pareri? pai care e scopul unui blog public prevazut cu spatiu ptr pareri? Daca am ceva de scris scriu, dar tu poti sa ignori. Atat de simplu ! :)
si be)i tu esti tipologia omului nemultumit oricum as da-o, daca as fi tacut de la inceput, acum as fi fost o ciudata egoista ptr tine.
Iar daca aduc explicatii spre lamurire tot egoista sunt.
Astfel ca, oamenii ca tine trebuie sa-si faca experienta proprie ca sa inteleaga ceva. Sa se juleasca un pic ca sa se ridice, altfel nu inteleg, nu inteleg, raman in acelasi impas.
da, i-am explicat lui 29dec, ptr ca oamenii daca inteleg cand trebuie si cand li se explica (pentru ca orice suferinta are in spate o greseala, o trisare) nu ajung sa scrie un post asemanator acestuia, colorat in curcubeu egocentric unilateral, el creeaza/ interpreteaza si totodata da si concluziile finale si daca sufera, nu-si asuma suferinta, altii sunt de vina, cei care oricum NU au pierdut si nici NU au castigat ceva, pentru ca isi capatase libertatea inainte sa se intalneasca.

Asadar, experienta placuta in continuare, reluam discutia peste vreo 10 ani, de-om fi sanatosi.

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Sâmbătă, ziua 8. Știu că nu e ușor să te iubesc

Dacă ar fi fost, putea să o facă oricine. Mi-am pus în cap să nu fiu oricine, căci nimeni nu avea cum să iubească ființa ta așa cum o fac eu. Dar am uitat treptat, ușor de mine ...
.
.
.

În dimineața aceasta m-am trezit și n-am mai văzut soarele. Mă simt deshidrată și mai degrabă obosită după somnul nu foarte plăcut pe care l-am avut azi-noapte. Privesc la tavan și lustra se zguduie puternic din cauza pașilor greoi și apăsați ai vecinilor de deasupra. Oftez. Închid ochii și trag cearceaful peste picioare. Vreau să mai dorm o oră. De fapt, mi-aș dori să nu mă mai trezesc. Astfel, n-aș mai fi nevoită să-mi repet visul care mă destramă și-mi poartă sufletul desfigurat de gânduri, într-un ireal construit din realitatea subconștientului meu.

Viața mea dezordonată a ajuns la cel mai lung sens giratoriu. Nu știu dacă să virez la stânga în necunoscut, dacă să o țin drept pe drumul ce am pornit ori dacă să fac dreapta pe un drum abia pietruit. În visul meu sunt un trup și suflet dezorientat, iar o …

Miercuri, ziua 11.

dragă Jurnal,
Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche.  M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?  
Suflete pereche alerte.  Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; apreciez viața la o formă mai supremă ca oricând; c…