Clipa
Eu recunosc că trecutul nu-i decât o vorbă şi mă mulţumesc să-mi strâng în suflet clipa în acelaşi timp cu memoria. Căci n-am să fiu nevoită să-mi şterg vreo urmă, ci să mă încred în ea. Să devină carne omenească şi nimic să nu o înlocuiască. Să nu imite viaţa şi nici s-o construiască. S-o zidesc pe lumină într-o mare supremă, e visul cel mai înalt . . .
Comentarii
cartezian definit...
Clipa isi strica vesnicia atata timp cat caracterul e netrebnic.
Iar un om, un singur nu a dat valoare clipei, s-a uscat pentru a ramane asa, dar ii multumesc ca mi-a picturat apa sfanta pe icoana, prima mea icoana, eterna, acei stropi i-am mangaiat si imi vor ramane CLIPE.