29 decembrie

Ţi-am spus că toamna va veni şi culorile se vor stinge Ţi-am spus că pielea-ţi va fi albă ca zăpada iernii şi ochii îţi vor fi sticli Ţi-am spus că la apus voi fi departe şi  m-am dus Ţi-am spus că părul mi-e rebel în vânt iar buzele-mi sunt crăpate noaptea Ţi-am spus că luna se înalţă spre zenit iar cântecul tău e mai puternic Ţi-am spus cândva că toamna e aurie iar frunzele din ea sunt metalice Ţi-am spus că amintirile se întorc fugare şi-ţi lasă un vag regret Ţi-am spus că-ţi voi deveni ostilă după trei sau patru pahare Ţi-am spus că privirii mele nu-i poţi răpi nimic Ţi-am spus că uneori dragostea doare iar viaţa-i un pamflet Şi nu, nu spune nimic, arată-mi . . .  Să învăţ a avea încredere în simţuri, să învăţ a desena umbre aprinse, să suport atunci când cerul se va prăbuşi pe noi doi. Să-ţi arăt că totul începe ca într-un vis  şi să sfârşim în el. Să-mi trec gândurile toate în pagini de hârtie şi să învăţ că timpul aduce lucruri penibile prin destin. Să învăţ că ...

imi ploua in gura a mere uscate.  imi ploua in ochi a val sarat de mare.  imi ploua in urechi a claxon de biciclete si a pescarusi nebuni.  imi ploua in creier a margine de lume, a ceata de nepatruns.  imi ploua pe degete a alune si frunze din fagi uzi.  imi ploua pe talpi a nisip ars si transpirat.  i mi ploua pe coapse a fiori calzi si piele rece.  imi ploua pe pleoape a somn adanc si buze livide. imi ploua de atata timp in casa, mai ales in dormitor, incat mi-am astupat tavanul cu o perna.  imi ploua in suflet a iubire si a mahnire. ma chinuie ca nu i-am dat si lui cate putin din toate de mai sus. dar i-am zis, eu cat ma petrec cu tine, nu-ti platesc chirie. ii ploua in gura a cifre pe hartie. ii ploua in ochi a marunte foi aranjate in portofel. ii ploua in urechi a sume colosale. ii ploua in creier a artificii financiare pe care le-ar putea face. ii ploua pe degete a numara bancnote. zeci, sute, mii. ii p...

Am pus sub semnul întrebării existenţa coincidenţelor. M-am întrebat adesea dacă într-adevăr ele există ori destinul lucrează într-un fel magic. Care ar fi probabilităţile de a reîntâlni pe cineva din trecut în momente neaşteptate ?  Care ar fi coincidenţa ca, atunci când te duci să-ţi cumperi un bilet de călătorie spre casă din autogara X,  pe locul de lângă tine să se aşeze cineva care odată  ţi-a fost drag. Femei pe care le-ai zărit şi pe care le-ai plăcut la o primă vedere, al căror chip ţi-a rămas şi acum întipărit în minte, să le zăreşti după o lungă perioadă de vreme pe stradă. Să vă priviţi de parcă v-aţi cunoaşte, dar în clipa aceea să nu aveţi habar de unde şi să vă zâmbiţi. Îmi amintesc că acum vreo patru ani, pe când eram student, mă aflam la un vechi prieten care stătea cu chirie la etajul trei, într-un bloc modest de la periferie şi care spre bucuria mea, avea o maşină de spălat. Obosisem să-mi tot spăl rufele la mână şi să le scot pline de apă pe sârmă. A...

Mulți zic că n-au nevoie de sfaturi, mai ales de cele care vin fără a fi cerute. Păi băi, sfatul se dă a când ești pus într-o poziție proastă și nu știi ce mâncare de pește să faci. Văzut fiind în starea asta, prietenul tău își dă cu părerea. Nu trebuie să o ceri tu. Sfaturile sincere și care au utilitate practică (asta în cazul de ai un pui de Aristotel pe lângă tine= inutilitate) sunt cele care vin din sinceritatea ta interioară la momentul respectiv și din loialitatea celuilalt față de tine. O ecuație simplă, amici, dar întâlnită în mai puțin de două din 10 cazuri. Mă simt de parcă aș lucra la un articol științific, așa am ajuns să calculez realitatea și posibilitatea reușitei unei prietenii. Și bă, mă supără. Scriu, poate pentru că e ultimul tramvai la care eu ajung. Iar altă formă de protest n-am. Mi-am primit cel mai sincer, transparent și productiv sfat în ajunul zilei mele de naștere. Gândesc altfel. Am „descifrat” ecuația, am fost primul caz din 10. Mai rămâne unul. Al tău,...

Pe unde treci- la serviciu, plajă, club, pub, etc.- vezi fetițe aranjate, cu buze gumate și extensii arse, toate  laolaltă . Acest tip de femeie se împrietenește cu ușurință cu oricare alta din aceeași categorie. Femei cu care va forma o castă de câțiva neuroni care orbitează. Au regulile lor interioare și norme de Paris Hilton la mâna a doua. Cu ce nu se identifică, din exteriorul castei hello kitty, resping prompt. Asta doar dacă factorul extern ( bărbatul ) nu afișează- pentru că nu toți posedă- o mașină din Germania și orice altceva care să le determine neuronul să orbiteze în jurul acestuia.  Ei bine, fetițele care aparțin sectei pițiponcești sunt capabile să discute doar de două lucruri esențiale propriei existențe: la cine ți-ai pus unghiile și când/unde ieșim diseară la suc. Ăstora le-aș cumpăra un kg de brânză de oaie și jumate de roșii, iar pâinea le-aș lăsa să și-o cumpere din banii pe care i-au produs cu o seară în urmă. Motivul ? Pe lângă faptul că-i mâncare cu ...

Probabil că mulți dintre bărbații pe care i-ai părăsit la o țigară și un pahar de vin mai discută despre flerul tău și concizia de care ai dat dovada atunci când le-ai spus că îi vei părăsi. Scene de orgolii înfruntate, momentul când își dă drumul la gură ca jetul de la țâșnitoarele din parcuri. Îți reproșează, sub eticheta „câte am făcut pentru tine, dar nu îți reproșez, îți amintesc” , ba chiar exact asta faci june, și în momentul ăla îmi vine să mă înfing în tine și să te sparg ca pe un ou de Paște pentru că ai în tine două ovare și cotcodăcești ca găină când îi iese oul. Lucrurile bune pe care le-ai făcut, nu se aduc la cunoștință, ele nu se uită, tipule. Degeaba. Un bărbat e rănit atunci când e părăsit, dar nu e rănit de faptul că decizia ta vine ca o urmare a acțiunilor lui. Hai să facem o plimbare, să discutăm. Nu, de data asta, îți iei șosetele alea murdare de le arunci pe la pantofi și pe sub pat,  și te duci singur.  Sunt ca o polițistă beată, dar tu ești mai beat ...

E o prima oară pentru fiecare lucru care ți se întâmplă. O prima oară când simți că ești fericit, când ești melancolic, când ești trist. Chiar dacă se întâmplă mai devreme sau mai târziu, la fiecare dintre noi e pentru prima oară. Acum câteva zile, a fost pentru prima oară când m-am simțit demnă de mine, încrezătoare de calitățile proprii. Din creștet până la vârful degetelor mici de la picioare. Atât de mândră. Pentru că reușisem în momentul acela să realizez tot ce-mi propusesem. Îmi aveam mama lângă mine, clipe pentru care m-am străduit ca ele să se întâmple. Prietenii erau și ei acolo, până la final. Simțeam că radiez cu fiecare parte din mine, că zâmbisem toată ziua și nu mă mai putea interesa nimic altceva. Nimeni din jur nu putea să spargă igluul de bucurie care mă înconjura.  Sunt episoade care-ți marchează viața, pe care nu lei putea da pe veci uitării, din dorința de a le reviziona. Care pentru tine devin ținta apogeului spre care tinzi mereu apoi. Momente de c...

Mă amuz de ceva timp în domeniul ăsta (veți afla care anume), încât, văzând atât de multe lucruri, am hotărât, alături de câteva doze de RedBull și câteva țigarete, să vă povestesc. Sunteți invitat sau angajat la nuntă. Nu e important care dintre cele două, deși, de cele mai multe ori, angajații se distrează mai mult la o nuntă. Nu au nevoie de  motive pentru care să fie superficiali, sunt plătiți, nu dau darul și nici nu trebuie să fie „țiplă” pentru vecinul de la masa alăturată. Trecem peste. Acum o seară, am luat parte la o nuntă. Mă amuză subiectul, încât îmi aprind o țigară. După ce termini a conduce fiecare invitat la masă, ai de ales: rămâi să petreci cu barmanii la o nuntă de care n-ai habar ori pleci acasă. Mă abat de la intrigă. Rămân cu barmanii. De la ora 11:00 începe petrecerea. Fără să sesizez, iau parte la o nuntă cu invitați „speciali”, din lumea fotbalului. Dacă un sportiv nu trebuie să consume alcool ( și altele . . . . ) pentru a atinge performanța, ...

Mârlan, confort domestic sau one-man show cu efecte seducătoare? Apucăturile bărbaților  pot fi câteodată infantile ori parșive. Cum deosebești buruiana de poamă și nepăsarea de potențialul succes? Păi mai greu, dar răspunsul este „prin exercițiu”.  Mârlanul vădește un soi de eu primitiv, ca strămoșii noștri, ascuns după perdeaua fermecătoare care-ți fură ochii și-ți otrăvește mintea. Te ia, te plimbă prin parc, îți cumpără înghețată, pe care o mâncați împreună pe o bancă, admirând natura. Îți oferă un șervețel sau eventual te șterge el în colțul gurii, să-ți demonstreze că rafinamentul îl găsești doar la puțini bărbați, că e un curtenitor dar nu de mahala, de ediție limitată. Te impresionează pentru că vorbește mult despre el. Despre crezurile lui, despre copilărie cu un aer ludic, fermecător, iar din fiecare poveste iese triumfător, ca un erou. Iar tu ești victima credulității și castelul care a fost cucerit. Dar totuși, el rămâne un invadator și deși pare a fi o prezență ...

Sună cunoscut când nu-ți stabilești prioritățile din timp și nu atribui sistematic din timpul tău, celor care cu adevărat contează. Ocupat e o scuză, e un timp mort în care niciunul dintre noi nu ne spunem nimic, dar ne vorbim prin gânduri. Frustrarea intră în acțiune când ceea ce-ți dorești și crezi că e favorabil pentru tine, devine prompt absorbit și cuprins de activități știute doar de persoana în cauză. Și te întrebi cum își poate distribui și concentra energia asupra altor evenimente, iar asupra întâmplărilor remarcabile de la început dintre voi doi se așază negura, ca aburii de apă care plutesc în aer, aproape de pământ, tulburând transparența aerului. Ocupat distruge echilibrul atunci când celălalt e liber și devine singurul autor al poveștii voastre, pentru că evident, colaborarea a fost ruptă. Contractul s-a terminat, dar nu în termeni amiabili, pentru că celălalt a fost ocupat să-și facă simțită prezența la căderea de comun acord. Și mai rău, nu și-a trimis nici mediatorul...

Mi-am petrecut copilăria, pe maidan, în nopti calde de vară târzii și cu pământ între degetele de la tălpi și palme negre. Aveam 11 ani și iubeam cartierul, poveștile de groază în seri prăfuite de un aer secetos, mijita, înghețata la cornet-vafă și sucul de la dozator. Și să mă rostogolesc pe iarbă, în parc după o lungă partidă de gropicica, cu două-trei monede în buzunar când câștigam. Eram tunsă castron și nu purtam decât pantaloni și tricouri largi, pentru că eram cu patinele în picioare chiar și când ploua. Memoram două poezii ca să ies pe ușă afară și niciodată nu simțeam foamea. Când îmi era sete, mă duceam la colț de bloc și ceream un pahar de sifon, doar ca să nu mă duc acasă.  Mama mă căuta printre blocuri că nu erau telefoane și mă găsea întotdeauna numai prin metode și căi doar de ea știute. O auzeam de pe terenul de la școala când țipa după mine. Azi, avem telefoane, avem minute și nu ne căutăm. Nici nu strigă după mine, dar știu că mă poate găsi oriunde m-aș afla. E m...

Dragilor, trebuia să împărtășesc cu voi priveliștea asta din balconul meu, în timp ce-mi beau cafeaua. Enjoy it. Love, G.

Amândoi vor același lucru. E clar, dar care dintre cei doi cere primul ? Instrumentul ăla magic de se numește inteligență te ajută să străpungi mentalul celuilalt precum acul ajută seringa să străpungă pielea. De ce mint bărbații inteligenți în legătură cu ceea ce își doresc ? Motivele sunt infinite, dar toate pornesc dintr-un punct comun- incapacitatea femeilor de a intui care sunt adevăratele motive pentru care el se vede cu tine. Confirmându-i un adevăr valabil doar pentru tine, el ca bărbat va ști mai departe cum să-ți direcționeze comportamentul și gândirea în așa fel încât adevărul lui va deveni cel universal acceptat. Subtilitatea e o armă puternică, dar controlată de mâinile nepotrivite, era va părea meschină. Și chiar banală pentru că nu va avea efectul râvnit, ci va acționa în sens invers, spre dezavantajul tău. Sunt bărbați care cer direct, dar aceștia sunt minoritari. Majoritatea dintre ei vor încerca să te scalde în ape limpezi, dar adânci. Și dacă nu știi să înoți cum tre...

Vorba multă, sărăcia omului, dar bogat e ăla care știe ce să spună. Cum. Când. De ce.  Au trecut secole de când s-au scris tratate despre oratorie, despre arta retorica, în interesul civilizațiilor viitoare, care ar trebui să transforme dintr-un simplu cuvânt, un instrument al conversației îmbrăcat cu haine spirituale și nu din ultima colecție gucci lansată la mall. Este dificil să-ți dorești a obține ceva, dar tu să nu fii  apt  a-ți vinde doleanța printr-un dialog. Ia vezi, poate te ajută pantofii boss.  Să dai din pedale, la vale, să te limpezești puțin.  Că dacă domnița nu  pleacă cu tine, vei fi tulburat, nu vei pricepe care parte materială sau anatomică a accelerat procesul refuzului. Dar stai că-ți explic eu. Nu-i niciuna dintre alea două. E intelectul tău. Da, facultatea aia pe care ai făcut-o nu te ajută să operezi cu noțiuni, nu ți-a dezvoltat gândirea pentru că sutele de euro pe care le-ai plătit ca să o termini, te-au făcut mai prost. Unul c...

Ne jucăm de-a iubirea câteodată  la fel cum prezentatorii de la teleshopping se joacă cu pensia bătrânilor aflați în fața televizoarelor. Care sună primul, primește mai mult, un fel de bonus, o vrăjeală care amăgește sufletele pustii, pentru că la bătrânețe deși ți-ai dori să ai persoane lângă tine, ajungi să-ți dorești lucruri. Trebuie cumva cheltuită agoniseala aia. Dar el a fost mai naiv decât pensionarul care a apelat primul. A stat ca și conserva de zacuscă în debara, așteptând să zbârnâie telefonul de pe masă. Dar ea, la fel ca prezentatoarea, i-a dat răgaz, în speranța de a fi sunată. De la un timp observ acest joc de societate, un fel de calambur al personalităților, fiecare interpretându-și rolul : el vrea să fie sunat, ea vrea să fie apelată, dar fără finalitate practică. Cucoanele ating un grad ludic ridicat prin simpla abținere voită de a suna, cu scopul de a observa dacă individul este vrednic de dispreț pentru ignoranța pe care o afișează. Să o sune dacă-l interesea...

Directă și indirectă. Directă de două feluri- de proastă calitate și profitabilă. Indirectă de un singur tip-caraghioasă. Infidelitatea directă de proastă calitate prinde contur după o lungă perioadă de relație când cei doi sunt stăpâniți de plictiseală acută, dezvoltă un monopol tonic unul asupra celuilalt încât uită că trebuie să mai facă și sex. Satisfacția pe care cei doi o au ca și cuplu este egală cu aceea pe care o ai când reușești să calculezi rădăcina pătrată a unui număr dat pentru prima oară. S-a întâmplat de mult asta, nu ? Probabil nici nu-ți mai amintești, cum nici cei doi nu își pot aminti când au simțit ultima oară momentul plăcerii. După lungi cugetări, soluția la problema lor funcționează sau nu. Iar dacă nu, majoritatea aleg să se afunde în toxicitatea elixirului amoros, pe care culmea, aleg să-l bea cu altcineva. Băut în exces, te bagă în comă. Adâncă, tulburătoare, meschină, greu perceptibilă pentru bărbatul care bea acasă, în fotoliu, la tv, o bere, în timp ce t...

Gelozia se naște din dorința de a domina persoana care se  dovedește a fi de nestăpânit în virtutea libertății sale. Te macină necunoscutul care pune stăpânire pe propriile tale forțe de a poseda ceea ce credeai că ți se cuvine. Necesitatea de a fi patron al inimii altcuiva se cultivă de la o zi la alta în spectrul deziratului. Râvnești să cucerești, să guvernezi universul celuilalt, chiar dacă el nu-ți aparține acum și nu ți-a aparținut nici înainte. Te macină nesiguranța că-l vei poseda vreodată, cumva. Invidia pe falsa fericire pe care el o are cu alta, când în fapt, tu știi că e fericit atunci când e cu tine și că-l poți face mult mai fericit decât ai făcut-o până acum. Dar simți că ți se pune piedică, că vei cădea în genunchi și nu pentru poziția aia care vă place atât de mult, ci din cauza impasibilității celuilalt, prins în mrejele serilor artificial armonioase pe care le petrece cu aia. Ești captivă a propriilor percepții pe care le arunci în fața ochilor cu atâta zel. Îț...

M-am trezit în faptul dimineții și din comoditate, am turnat două degete de cola peste vinul rămas de aseară. Să mă trezesc. E înnorat, dar nu plouă, iar asfaltul e ici-colo pătat de băltoace. Termin de băut shake-ul, pun un hanorac pe mine și plec. După cinci minute, începe ploaia. Du-te neică și te-ntoarce, ca puișoru-n găoace. Mi-am luat fesul și am coborât iară. Trec prin filtrul a vreo patru bănci, toate cu western-ul blocat. La cea de a cincea, merge. La ghișeu, un purceluș birocrat, roșu-n obraji, buclat și zâmbitor. Asta cu zâmbitul mi-a înmuiat inima, și-așa plouată. Îi dau buletinul și mă întreabă ironic dacă sunt eu. Nu doamnă, e stafia bunicului meu în fotografie, iar bulentinul e al tatălui. Primit moștenire, ca o perpetuare a tradiției familiale. Trebuie să-l schimb, dar după mă gândesc că pe unde trec și dau buletinul, întâmpin treaba asta. Și e tare, e ca o cheie ce-mi deschide orice yală, pentru că oamenii devin vorbăreți. Ca purcelul birocrat, care a început să-mi pov...

În zilele calde și însorite din Constanța, aleg să nu alerg după microbuz și o iau la pas până la universitate. Ochelari de soare, șapca-n cap și căștile în urechi. Muzica acoperă gălăgia din trafic și șoferul nervos, care, cântă la semafor și dansează pe melodia găinii dintr-un mini cooper. Ce rost are să țipi la blonda aia cu creierul spălat când o vezi că nu-i capabilă nici de o semnalizare potrivită ? Deși e roșu încă, o babă aleargă ca nebuna pe trecere, cu un cărucior de piață după ea. Unde te grăbești femeie, vrei să vină moartea mai devreme ? Și trage după ea cu pași mari traista ciobanului. Se face verde. O ajung din urmă și mă simt ridicol privind-o. Are pe chip furia unui nebun scăpat din captivitatea unei realități trecute, independente de propria-i conștiință socială actuală. Parcă se lamentează între două medii degradante : fosta-i minunată societate și exuberanță fictivă din regimul de dinainte de 89 și plăsmuirea babei de a-și transpune trecutul inadaptabil vieții preze...

„Furia îmi crispează gura îngrozitor, îmi provoacă o mică sângerare la colțul gurii.”-Salvador Dali în jurnalul unui geniu. Mi s-a părut că rezonează cu titlul, dar câteva rânduri mai jos, din aceeași carte și la aceeași pagină, scria : „ La un sfert de ceas după micul dejun, îmi prind o floare de iasomie după ureche și merg la closet. Nici nu m-am așezat bine și am scaun, unul aproape nemirositor, așa încât hârtia igienică parfumată și firul de iasomie continuă să domine de departe atmosfera. Scaunul de azi a fost însă fără îndoială, cel mai pur dintre toate.” L-am citat pentru că are relevanță în cazul relațiilor amoroase. În relații, te lovești de scaune, metaforic vorbind. Tipul relației în care amândoi au diaree verbală și având un singur closet, el îi cedează locul, pentru că, pe lângă faptul că ea este o doamnă, spasmele sale verbale sunt mai puternice și automat necesită urgența evadării. După care, el vine cu un buchet de iasomii și normalitatea se reinstalează. Merge p...

era o idee . . . V-aș explica, dar m-ar distrage de la ceea ce vreau să spun. Pentru că nu e simplu, e trăit, iar amintirea acelui feeling trebuie descrisă.  Potrivirea a fost atunci când împreună am comandat ceai, fără să ne întrebăm unul pe celălalt, după care împreună am cerut bere. Și am fi tot continuat. Potrivirea a fost să pornim spre casă din stația de autobuz. Noi doi și un autobuz. Plus șofer, singuratic, în vârstă, amărui. Și am fi tot mers în ritmul acela. Potrivirea s-a întâmplat când, a doua zi, ne-am sunat unul pe celălalt. Nerăbdători. . . Aflam destinația abia când trecusem deja de jumătatea distanței. Și am decis să avansez. Să ajung, să văd, să fie palpabil și  să-mi gâdile inima. Aveam entuziasm mai mult decât aveam în Ajun, decât la prima mea întâlnire ori la primul examen. Și zilele s-au scurs. S-a scurs o lună iar drumul devine din ce în ce mai anevoios. Dar e plăcut, imprevizibil și jucăuș. Momentele sunt animate, de noi doi, de...

Din întâmplările  de azi :  Urmează o noapte lungă frate, lungă rău. Termin de citit cursul ăsta, mă bag la duș, mă îmbrac cât de repede pot și ies pe ușă. Mă duc la party. Îmi promit că nu beau mult, ca la două să fiu acasă, să dorm și să mă duc la examen. M-am ținut de cuvânt, mai puțin la partea cu băutu. A fost mai mult, dar am plecat. În taxi mă gândesc că nu prea cunosc subiectele la examen. Și-mi propun să rămân trează. De data asta să învăț. Trei cafele la interval de o oră și aproape două pachete de țigări. Atât m-a costat treaba cu învățatul și poate distracția din locul din care am plecat. Dar pe la trei dimineața, sună telefonul. Am răspuns, iar peste treizeci de minute, mâncam împreună la etajul trei, de la McD. Distracția în sine a durat o oră. De pe la cinci, m-am reapucat să citesc. Și chiar mi-a ieșit. Fără somn atâtea ore, după ceva timp. S-a făcut ora doisprezece după-amiază dădusem și examenul și mă întorceam spre cămin. Am apucat să dorm o oră și sună t...

Călătoria e importantă. Dar mai important pare să-mi fie omul pe care-l ții strâns legat de mâna ta. Însoțit e mai frumos, dar drumul  pare a fi ușor de parcurs dacă ceea ce iubești, ai luat cu tine. Era un joc prostesc, când eram mici și aveam oracol, care se rezuma la o idee simplă și responsabilă : dacă ar fi să naufragiezi undeva, numește trei lucruri pe care le-ai lua cu tine. Doar logica evenimentului e bulversantă, și totuși, dacă aș ști că aș naufragia în timpul călătoriei mele, care ar fi lucrurile pe care le-aș lua cu mine? Am suferit naufragii, multe impasuri care m-au pus în fața unor lucruri deja împlinite prin legea lor firească. Naufragiu a fost atunci când, iubind, dragostea m-a aruncat într-un vârtej al furtunii, care  m-a purtat în cele din urmă la malul unui arhipelag. Eu eram pe un pântec de nisip, iar el se afla la capătul opus al insulelor, care pluteau rătăcitor deasupra apei. M-am întrebat ce va deveni dragostea noastră, iar răspunsul venise promp...

Zgâlțâi bine sticla și nu mai are decât pe fund. Sau cel puțin atât pot vedea că mai are. Ceva ani în urmă, eram tenace împotriva alcoolului. Acum, după atâtea pahare, realizez că e cel mai bun lucru pe care l-ai cunoscut în ultimii doi ani de zile. Nu-ți aduce fericirea, cum nici oamenii nu o pot face. Dar te dezinhibă suficient cât să-ți poți auzi, cu glas tare, propriile gânduri. Macabre, întunecate, perverse, tot ceea ce-ți nutrește conștientul în timpul zilei. Seara e un seminar la care tu ești și profesor și studentul care  dai colocviul. Și îl și treci. Cu 5, pentru că ai fost prea slab la teorie, dar la școala vieții, ai 10. Pentru tine, experiențele personale sunt o reușită, dar societatea nu-ți îngăduie să treci prin viață cu un 5 la teorie și un 10 la practică. Ar fi un antagonism de invidiat.  „Fericiții” au 10 pe linie și un salariu de 50 de bețe. „Nefericiții” au cu peste 50 de experiențe bizare peste ei, din care 50 sunt fericite, pentru că bizarul e frumos atu...