Nu există persoana potrivită, dar există potrivirea cu o persoană
era o idee
.
.
.
Potrivirea a fost atunci când împreună am comandat ceai, fără să ne întrebăm unul pe celălalt, după care împreună am cerut bere. Și am fi tot continuat.
Potrivirea a fost să pornim spre casă din stația de autobuz. Noi doi și un autobuz. Plus șofer, singuratic, în vârstă, amărui. Și am fi tot mers în ritmul acela.
Potrivirea s-a întâmplat când, a doua zi, ne-am sunat unul pe celălalt. Nerăbdători.
.
.
Aflam destinația abia când trecusem deja de jumătatea distanței. Și am decis să avansez. Să ajung, să văd, să fie palpabil și să-mi gâdile inima. Aveam entuziasm mai mult decât aveam în Ajun, decât la prima mea întâlnire ori la primul examen.
Și zilele s-au scurs. S-a scurs o lună iar drumul devine din ce în ce mai anevoios. Dar e plăcut, imprevizibil și jucăuș. Momentele sunt animate, de noi doi, de poezii, de ieșiri și de mare. Un carusel care te poartă spre nesfârșit, iar tu ești împăcat de asta. O zi pentru tine e planul de a doua zi.
Potrivirea e că suntem amândoi din lut. Suntem modelați de o mână fină, suntem doi oameni tăcuți de fel, dar conștienți că sunt obligați să vorbească, însă avem minți zgomotoase.
E o apropriere amicală, copilă, sensibilă și totuși atât de strânsă. Trăim într-un vals continuu, cu peripeții și mâini calde. Și poate câteva pahare de vin.
Și să adaug, what whiskey will not cure, there is no cure for.
Comentarii