Treceți la conținutul principal

Infidelitatea -o disciplină

Directă și indirectă.
Directă de două feluri- de proastă calitate și profitabilă. Indirectă de un singur tip-caraghioasă.
Infidelitatea directă de proastă calitate prinde contur după o lungă perioadă de relație când cei doi sunt stăpâniți de plictiseală acută, dezvoltă un monopol tonic unul asupra celuilalt încât uită că trebuie să mai facă și sex. Satisfacția pe care cei doi o au ca și cuplu este egală cu aceea pe care o ai când reușești să calculezi rădăcina pătrată a unui număr dat pentru prima oară. S-a întâmplat de mult asta, nu ? Probabil nici nu-ți mai amintești, cum nici cei doi nu își pot aminti când au simțit ultima oară momentul plăcerii. După lungi cugetări, soluția la problema lor funcționează sau nu. Iar dacă nu, majoritatea aleg să se afunde în toxicitatea elixirului amoros, pe care culmea, aleg să-l bea cu altcineva. Băut în exces, te bagă în comă. Adâncă, tulburătoare, meschină, greu perceptibilă pentru bărbatul care bea acasă, în fotoliu, la tv, o bere, în timp ce tu savurezi soluția cu celălalt, având impresia că are proprietăți terapeutice pentru relația ta de cuplu. Zic de proastă calitate, pentru că în final îi pierzi pe amândoi și riști să devii persoana care consumă în mod abuziv un elixir care îți otrăvește treptat judecata și trupul.

Infidelitatea directă profitabilă naște monștrii, ca rațiunea. Pentru că nu e întâmplătoare, e voită și macină minți precum râșnița piperul. Formula de calcul e mai greoaie, pentru că după ce aduni, scazi, înmulțești și împarți, trebuie să rămâi cu ceva profit ca să-ți scoți investiția. Sau investițiile-cea din cuplu și cea din aventurile tale infidele. Să numim relația de cuplu prototip în acest caz. Prototipul ireproșabil, care mulțumește și satisface, dar căruia îi lipsește o notă seducătoare, piperată, care oferă trăinicie. Îl iubești, dar parcă te sufoci în deplinătatea atmosferei. Îl adori pentru că îți cumpără flori, dar îl urăști pentru că, după ce o face, se întinde în pat ca porcul și butonează telecomanda. Îl accepți, dar ai tendința de a face schimbarea și dacă el e fericit așa cu tine, poți să fii și tu, cu altcineva, pentru că e insesizabilă devierea. Ești duală, contrastantă și simpatizezi cu jocul de-a alba neagră. Oponenta ta din cuplu este ieșită din uz și îți place update-ul pe care ți l-a dat ibovnicul. Ajungi în impasul în care te simți nevoită să alegi, pentru că fericirea nu poate fi paralel dezvoltată cu posomorârea pe care o trăiești în cuplu. În final, pierzi prima investiție, dar pentru că ești o femeie descurcăreață, ți-ai deschis mai multe afaceri și nu ai intrat în insolvență. Avantajul tău este că, știind mai multă matematică decât tipul femeii din primul caz, ai ieșit pe profit și poți continua și cu investiția.


Infidelitatea indirectă caraghioasă nu merită luată în serios, dar trebuie amintită. Implicarea ta într-o relație este minimală și de aceea trăiești cu percepția că-ți poți schimba priviri senzuale cu fiecare tip care-ți iese în cale, fără a dori nimic mai mult, dar cu intenția de a fi dorită. E șotronul fără piatră, e joaca nesfârșită a lui Tom cu Jerry, pentru că niciunul nu vrea să calce strâmb. Dar la un moment dat, tot sărind tiptil fără să faci saltul, o să cazi și o să-ți rupi capul. Evantaiele sunt gândite în așa fel încât să-ți poți face vânt cu ele. Caraghiosul e de așa manieră edificat pentru a stârni râsul și a nu fi luat în serios.
sursa:weheartit.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Miercuri, ziua 11.

dragă Jurnal,
Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche.  M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?  
Suflete pereche alerte.  Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; apreciez viața la o formă mai supremă ca oricând; c…

Duminică, ziua 17.

Dragă jurnal,
Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii. 
Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă. 
A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum te surprinde furtuna de nisip în d…