Mântuire
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine.
şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ?
şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine
încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu
raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta . . .
şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ?
şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine
încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu
raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta . . .
Comentarii
cat despre melodie, nu o stiam. :3
Iar daca este "ea, adica ea", atunci nu-i vad rostul ultimei propozitii.
Tinde sa cred ca ultima propozitie se refera la "femeie" si in cazul acesta textul mi se pare scris de amorul artei. :)
de asta e vorba pioggia d'aprile
In cazul acesta, textul tau imi aduce foarte bine aminte de poeziile lui Vasile Voiculescu, ca niste tanguiri, ca niste psalmi, iubitor patimas al femeii si lupta poetului cu sine, unele relevandu-le in izbanzi:
"Las ochii, falsi luceferi, si iau privirea draga, Las buze reci de idoli si iau sarutul lor, Uit sanii, duc caldura si forma lor intreaga, Fur neagra avalansa de par cand se dezleaga, Din trup imbratisarea de vrej ametitor Zvarl inima stricata, ce-ti schioapata alene, Cu scopuri nepatrunse tesute-n lingusiri — Cand prefacute lacrimi, cand rasete viclene — Capcana-n chip de suflet ascunsa-n amagiri. Cu tot ce-am strans din tine curat ca Prometeu, Am sa te-alcatui altfel, dar suflet iti dau eu".
"pacat dictat de dragoste" - e o alaturare cu denaturare de sens.
"cine ar vrea să se lepede de un păcat dictat de dragoste ?"
Pfuaaa, eu vreau sa ma lepad, acum !!!! Si de abia astept bratele acele pline de caldura, imbratisarea care se imprima fiintial dincolo de timp. E o nebunie curata !!! Betie de dragoste !!!!!! O data cunoscand acea stare nu iti mai trebuie "pacat dictat de "dragoste"(repet formularea este denaturata ca sens)
Este exact ca in acea pilda cu broasca. O stiti ? Hai ca o scriu cu riscul de a-mi sari careva in cap ca tin conferinte sau fac formulari lungi.
O broasca a trait toata viata intr-o fantana. Intr-o zi, s-a trezit cu surprindere cu o broasca de alt soi.
- De unde ai venit? a intrebat-o ea.
- Din mare. Acolo traiesc eu.
- Cum este marea? Este la fel de mare ca si fantana mea?
Broasca cea noua a inceput sa rada:
- Nici nu incape comparatie.
Broasca-gazda s-a prefacut interesata de povestile noii venite, dar in sinea sa se gandea: “Dintre toate mincinoasele pe care le-am intalnit in viata mea, aceasta este cu siguranta cea mai mare – si cea mai nerusinata”.
Cum ii poti vorbi despre ocean unei broaste care traieste intr-o fantana; Sau despre alte lumi unui om de stiinta ?
si sincer,si eu m-as lepada de toate..pacatele. dar mai ales de cele din dragoste.
ma bucur ca mai esti inca pe aici. am si eu cu cine sa vorbesc:)
cu un elev increzut si plin de
aere de intelectual. Pioggia, am
gresit si nu mai zic nimic. Te rog
sa ma ierti. Te ascult cu mult drag
chiar daca ar fi nevoie sa stau toata noaptea treaz.
Daca stiam ca esti femeie nu as fi
spus acele cuvinte. Regret mult.
Nu mai vorbesc neintrebat. Iarta-ma
eh, nu-i bai, nici nu stii cat ma bucur.
Pentru mine e important dialogul, rezolva multe neintelegeri sau batai de cap inutile.
Am dat click pe Piogia, sa vad un
blog, ceeva, si nu am gasit nimic.
Spune-mi te rog, dece nu deschizi blogul sa pot citi- si nu`numai eu,
din compunerile tale? Esti o persoana inteligenta si scrii atat de frumos, e pacat. Mai ales ca se pot crea incidente ca cel de ieri.
In principiu ne cunoastem, dar hai sa uitam
incidentul. Deschide blogul si voi
fi cititorul tau fidel.
Ai un suflet generos si te rog inca odata sa ma ierti. O zi buna!
Si tot legat de timp, spre exemplu in urmatoarele zile chiar am sa lipsesc un pic.
Nu-i nicio problema, fii linistit.
Chiar a fost o coincidenta draguza, ieri seara imi era deja sufletul a liniste si chiar am deschis niste deschis niste fotografii dragi mie si privirea se facea mangaiere si sufletul a liniste.
Mai apoi am vazut comentariul tau, dar se facuse prea tarziu ca sa raspund, dar am zambit. Si ieri am declarat Ziua "coincidentelor" si a linistii suftetesti.
randuri ale mele sa mergeti la @Mallynna - Bucati de suflet...
Are postare noua si celor care ii sunt prieteni si chiar o iubesc,
ne spune pur si simplu: "Adio"
-@29Decembrie, multumesc!
Dintr'alea ai si tu?
eu nu mai am puterea de contrazicere. cuvintele limiteaza foarte mult realitatea ...Si acu chiar imi pare rau ca incerc sa explic ceva care nu poate fi explicat, ci doar trait intim...imbratisarea puternica, atat de puternica, caci creeaza o legatura fiintiala, incat se produce o de contopire sufleteasca dincolo de timp, se imprima pentru a ramane. Si cei care transmit asemenea stari sunt oameni deosebiti ca traire si stare.
Daca taceam filosof ramaneam. Sunt lucruri prea delicate si diafane care sa poata prinde contur in cuvinte, e mai bine sa ramana in intimitatea sufleteasca si experienta fiecaruia.
Seara buna.
mf