Când primăvara-i pe sfârşite
Eu-ţi iubesc mai mult surâsul decât pururea-ţi privire caldă.
şi când e sfârşit de primăvară
eu iubesc precum năluca-n grabă.
iubesc tot ce-n cale-mi apare
iubesc fiu de zeiţă roditoare, iubesc apele călite
de al său tată muritor şi ce să-mi mai iubească inima şi-aşa sclavă
unui trup sărat, umed şi gol ?
când primăvara-i pe sfârşite, eu am iubit născut pe ţărmul lins de apa mării.
iubesc să îi aud bătăile inimii lângă foşnetul mării.
când primăvara-i pe sfârşite, eu tot ce iubesc e dragostea măruntă ce din inima-ţi bolnavă răsare.
şi când e sfârşit de primăvară
eu iubesc precum năluca-n grabă.
iubesc tot ce-n cale-mi apare
iubesc fiu de zeiţă roditoare, iubesc apele călite
de al său tată muritor şi ce să-mi mai iubească inima şi-aşa sclavă
unui trup sărat, umed şi gol ?
când primăvara-i pe sfârşite, eu am iubit născut pe ţărmul lins de apa mării.
iubesc să îi aud bătăile inimii lângă foşnetul mării.
când primăvara-i pe sfârşite, eu tot ce iubesc e dragostea măruntă ce din inima-ţi bolnavă răsare.
Comentarii
oameni.
...frumos spus:)
@29decembrie, felicitari!
frumoasa poezie, stiu sentimentul..
[also,foarte faina noua 'infatisare' a blogului]
Și primăvara-i nu e pe sfârșite, afară ploua, iar în suflet...în suflet poate sa fie mereu primăvara :)
sfarsit de primavara, inceput de vara, nu prea conteaza. daca inimile(defapt oamenii) iubesc mereu dupa cum ai scris in poezie, cred ca iarna ar putea fi la fel de placuta.
despre vise, despre iubire!