timp
şi cum e oraşul pustiu noaptea, aşa e şi ziua acum.
şi cum dimineaţa se lasă ceaţa, aşa se lasă şi pe la orele zece . . .
şi cum iubeam odată, aşa iubesc şi acum
şi dacă-mi spui că m-am schimbat, te-nşeli, propria-mi inimă a rămas neschimbată.
.
.
.
timpul ne poartă cu sine pentru că nu mai avem nimic de iubit, nimic de dorit, nimic de dăruit . . .
şi pentru că, lăsându-te în voia lui, îţi faci viaţa mai uşoară, pe când alţii aleg să lupte continuu cu el.
cred că ştiu de care parte eşti acum, fiindu-mi tot un necunoscut.
şi cum dimineaţa se lasă ceaţa, aşa se lasă şi pe la orele zece . . .
şi cum iubeam odată, aşa iubesc şi acum
şi dacă-mi spui că m-am schimbat, te-nşeli, propria-mi inimă a rămas neschimbată.
.
.
.
timpul ne poartă cu sine pentru că nu mai avem nimic de iubit, nimic de dorit, nimic de dăruit . . .
şi pentru că, lăsându-te în voia lui, îţi faci viaţa mai uşoară, pe când alţii aleg să lupte continuu cu el.
cred că ştiu de care parte eşti acum, fiindu-mi tot un necunoscut.
Comentarii
Şi... ca fapt divers... eu cred că mă aflu în categoria celor care se luptă cu el.
Ce-mi place.Ce frumos descrii tu resemnarea timpurie.( din punctul meu de vedere resemnare)
ai dreptate nu ne schimbam, tot noi ramanem in ciuda circumstantelor.