Treceți la conținutul principal

vis în vis mi-e aşteptarea

derizoriu îmi încep dimineţile de toamnă, când, fără să dau seamă sentimentului obsesii de lumină, trupul se-nfioară tot, odată cufundat în apa rece. cufundarea-i dă formă de val.o încordare a muşchilor de la apa rece mă prăbuşeşte. şi cad, fără să dau seamă, pe nisip, cad pradă întunericului fără de sfârşit, sunt ameţit iar buzele-mi sunt pulbere de sare. o dorinţă arzătoare îmbrăţişează viaţa cu dezgust şi ce-mi lasă-n urmă e murmurul ultimului val trecut.
nu-mi îmbină trupul nici cu soare, nici cu lună, lasă ca suferinţa să-l străpungă.
în decor plin de lumină, dragostea are să-mi vină, cu toată priceperea în slujba cuceririi.
.
.
.
acum totul mă lasă intact, nu renunţ la nimic din mine însumi, nu-mi pun nici o mască. prăfuit e timpul tot de-atuncea şi fierbinte-i aşteptarea, să tot aştepţi cu sufletul trecut prin ace, pe faţă şiruind sudoare, că nici nunta, nici iubirea, nici formele acestor două, n-au să vină într-o lume atât de meschină . . .

Comentarii

Suflet de curva a spus…
Mereu o placere sa citesc, si o neputinta sa las un comentariu adecvat
29decembrie a spus…
:*
QED a spus…
Vise...
Giuliii♥ a spus…
Genial...e o placere sa iti citesc postarile !
Littlebutterfly a spus…
Sigur, un vis...real..superb 8->
£avi H. a spus…
cred ca azi sunt in stiuatia lui Suflet de curva
simonikool a spus…
Ma alatur "clubului" lasat fara cuvinte...
roscata din vis a spus…
o postare foarte frumoasa.....asa cum m-am invatat....
...Stefix... a spus…
Adevarat!
MANOLIU a spus…
Foarte frumos, multumesc ! :)
a.Lina a spus…
Fără multe cuvinte-Eşti genială.
adelici a spus…
Ştii că visele pot deveni realitate dacă lupţi pentru ele, nu cred că e nevoie să-ţi spun eu :)
Flyerboy a spus…
Eu ce sa mai zic. Deja au zis ceilalti tot.
Esti super-talentata!
Bravo :)
Kiraa. a spus…
mi-o autodedic, draga mea. toate aprecierile mele :*
Denisa a spus…
impresionant
Andreea a spus…
Superb, sublim...felicitari pentru postare
Nymphetamine a spus…
nu sunt nici prima si cu siguranta nu voi fi nici ultima care iti spune ca scrii genial :)
Anonim a spus…
Superba postarea.
Iarta-mi absenta...am revenit in lumea blogosferei cu forte noi.:]
Jimmi a spus…
ba au sa vina. punct.

(mi-era dor de asa ceva. mi-era dor sa sorb din sentimentele tale la ceaiul de dupa-amiaza.
cata toamna e-n cuvintele tale. bai 29, urmeaza-ti te rog visele caci incepi sa imi lipsesti.)

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Luni, ziua 18. Începuturile

Dragă jurnal,
Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracție de nici un fel, efortu…

Duminică, ziua 17.

Dragă jurnal,
Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii. 
Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă. 
A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum te surprinde furtuna de nisip în d…