timp

şi cum e oraşul pustiu noaptea, aşa e şi ziua acum.
şi cum dimineaţa se lasă ceaţa, aşa se lasă şi pe la orele zece . . .
şi cum iubeam odată, aşa iubesc şi acum
şi dacă-mi spui că m-am schimbat, te-nşeli, propria-mi inimă a rămas neschimbată.

.
.
.

timpul ne poartă cu sine pentru că nu mai avem nimic de iubit, nimic de dorit, nimic de dăruit . . .
şi pentru că, lăsându-te în voia lui, îţi faci viaţa mai uşoară, pe când alţii aleg să  lupte continuu cu el.
cred că ştiu de care parte eşti acum, fiindu-mi tot un necunoscut.

Comentarii

Flyerboy a spus…
Genial :|
Biancalena a spus…
Asta-i o perspectivă interesantă asupra timpului... Cu adevărat genial!
Şi... ca fapt divers... eu cred că mă aflu în categoria celor care se luptă cu el.
Alex a spus…
foarte frumos :)
Anonim a spus…
nu e nimic schimbat si totusi, nimic nu mai e la fel ..
Diana Zoe. a spus…
Probabil puțini sunt cei care nu se luptă cu el și se lasă purtată de el. Eu una, momentan, aleg să lupt :)
Anonim a spus…
Interesant!
Pauza De Tigara a spus…
timpul reinvie dar sub alt sentiment de fiecare data..
Lore... a spus…
superb :) atat de simplu si profund...
Bogdana a spus…
Mereu vom avea cate ceva de oferit,dorit,de iubit,sau de luat.Asta ne tine in viata,dupa parerea mea deisgur.

Ce-mi place.Ce frumos descrii tu resemnarea timpurie.( din punctul meu de vedere resemnare)
Interesant!De ce tot timpul trebuie sa ne luptam contra timpului?!:|
roscata din vis a spus…
o postare cu adevarat extraordinara...
Anca Snow a spus…
Cineva spunea odata: "Cand crezi ca timpul este impotriva ta, cand n'ai timp de nimic, opreste'te pt 5 minute si roaga'te." la mine merge :D
. a spus…
Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.
Lavinia Dance a spus…
timpul este considerat ca fiind un dusman al nostru dar poate noi suntem dusmani ai lui...
ai dreptate nu ne schimbam, tot noi ramanem in ciuda circumstantelor.
Irina Constantin a spus…
"şi cum iubeam odată, aşa iubesc şi acum" asta imi place!

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate