Treceți la conținutul principal

cum fac rost de timp ?

printre valuri de filosofie pură de la şcoală, printre eseuri la română şi istorie nebună, găsesc, puţin ori chiar deloc, timp să-mi fac s-ajung pe blog.
cât de trist, nu ?

ce mă fac, ce mă fac ? timpul nu-mi ajungeeeeee. să citesc de vreau n-am cum .

Comentarii

Lamaitza a spus…
Respiră adânc și ai să vezi, timpul e berechet :)
Danube a spus…
analizeaza-ti activitatile zilnice; elimina inutilitatile; valorifica la maxim minutele; concentreaza-te pe ceea ce ai de facut; cam asta.
si catalizatorul secret: sa vrei.
A_wounded_soul a spus…
In week-end ar mai fi o optiune, dar acum depinde ca daca si ala e ocupat.
Anonim a spus…
stiu cum e.ma omoara scoala asta :)
Flyerboy a spus…
Let`s kill father time :>
Eu asa am facut :))
£avi H. a spus…
timpul nu-mi ajunge niciodata...
...Stefix... a spus…
Si eu sunt la fel! Ma omoara scoala!
NU mai am timp pentru nimic! x_x
FUCK!
adelici a spus…
Caaaaaaaaaaaalm.
roscata din vis a spus…
cand totul ti se pare mult prea greu...gandeste-te...putea fi mult mai rau...
iulie a spus…
timpul nu sta dupa noi ..
Nymphetamine a spus…
in aceeasi dilema sunt si eu...
Anonim a spus…
aceeasi problema:d
Jimmi a spus…
si eu aveam dilema asta. si intr'o zi m'am trezit insomiaca. si am vazut ca asta imi da timp berechet.
acum as vrea sa pot si eu sa pic de oboseala,sa n'am timp de nimic. la un moment dat iti ajunge sa tot citesti o carte la doua nopti.

dar ca sa iti raspund la intrebare. stabileste'ti o ordine a prioritatilor. fa'ti timp pentru ce e cu adevarat important. relaxeaza'te. invata'te cu lipsa timpului. timpu se face an de an tot mai scurt, tot mai scurt. shortly: invata sa te adaptezi. fa macar odata pe zi ce iti place. time you enjoy wasting is not wasted time, jumatate de ora cu o carte buna sau band un ceai iti va da energia necesara sa continui ce faceai, sa recuperezi acea jumatate de ora ce ai "pierdut'o" cu si mai mult spor. echilibru, ma cherie, echilibru
o seara faina:)
29decembrie a spus…
@ jimmi: ahh cat te apreciez,"fa macar odata pe zi ce iti place"- chiar asa voi face ,iti multumesc ;x
Din pacate si eu stiu cum e...:( parca te sufoca, nu alta :(
Kiraa. a spus…
acelasi motiv la mine...
Alexia a spus…
time is to waste it...rostul timpului este de a fi pierdut. trebuie sa invatam sa ne relaxam, ca altfel innebunim.
julie a spus…
toti avem nevoie de timp... :(
si mie mi-e dor sa lenevesc citind o carte buna...
dar din nefericire, treaba asta se va intampla peste mult, mult timp.

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Luni, ziua 18. Începuturile

Dragă jurnal,
Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracție de nici un fel, efortu…

Duminică, ziua 17.

Dragă jurnal,
Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii. 
Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă. 
A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum te surprinde furtuna de nisip în d…