Treceți la conținutul principal

dragă anonim.

eu nu-s geniu, nu-s nici ce, sub anonimat ai spus, că sunt sau vreau să fiu.
eu nu creez eu nu aduc lumină, eu nu privesc la oameni care nu inspiră.
eu nici nu urăsc sau privesc cu dezgust, când mulţi ca voi se-aruncă, în torenţi de jigniri
fără să cunoască firea-mi de nebun.
şi ştiu că vei veni iară, cu vorbe grele şi nume ale unor mari artişti, dar nu-i nevoie dragul meu să foloşeşti citate şi să-mi denunţi opera cu zor,
căci cei ce din citate tot au a spune, sunt doar simpli amatori.

Comentarii

Ghost Painter a spus…
Genial.
julie a spus…
genial.
...Stefix... a spus…
Bine spus!:)
Alee.Mee :-x a spus…
frumos :d
29decembrie a spus…
multumesc, dar eu tot astept parerea unicului anonim.:))
Tic ! Tac ! a spus…
Impresionant:)
Better a spus…
Imi place foarte mult blogul tau! animatiile,ceea ce scrii,tot. >:d<
Blair a spus…
haters gonna hate.
ilo. a spus…
frumos..
Iulia a spus…
frumos:)
Anonim a spus…
Lorelei spunea...

la multi ani, geniule! <3 sa ne traiesti!

11 noiembrie 2011, 19:41
29decembrie a spus…
@ anonim: oamenii pot spune multe, fara a le judeca sau a cunoaste cu adevarat sensul cuvintelor si puterea lor. atat timp cat nu ma consider si afisez o asemenea pozitie si niciodata nu voi fi un geniu, oamenii pun eticheta si leaga de mine anumite trasaturi, care, considera ei, m-ar putea defini.
dar nu, nimeni nu-mi poate cunoaste cu adevarat viata, ei pot doar s-o urmareasca.
Irina Constantin a spus…
Ai zugravit perfect al tau ego!
29decembrie a spus…
ps: lorelei e o fata draguta, dar care a spus prea mult, eu nu sunt demna de asemenea cuvinte, eu nu voi fi niciodata geniu .
C.L.M. a spus…
Amator. da da:)
Anonim a spus…
@ lorelei, esti o fata draguza :))), te pup !
29decembrie a spus…
@ anonim : nu cred ca mai are vreun rost sa continui discutia si cum asta va fi ultimul tau comment de pe blog, sub anonimat, ca cine stie, cei ca voi revin cu alte zeci de pseudonime, toate cele de sanatate !
Torden a spus…
:)
Kali a spus…
Am avut si eu un anonim care.mi tot comenta pe blog...A plecat dupa o perioada,dar cand imi amintesc,tot sunt curioasa sa stiu cine era:)
Flyerboy a spus…
Cat de frumos <3
In ultimii ani am cautat sa citesc randurile adolescentilor si m-am oprit doar asupra acelor randuri unde am simtit ca in spate se afla un adolescent cu potential, cu slipiri geniale. Tu esti unul dintre acesti adolescenti si voi ramane aici in continuare, daca vrei, iti voi scrie si postari anonime in care sa ma exprim, dar imi place atat de mult numele meu...
Roro a spus…
Esti ,micul geniu,din interiorul tau.Esti micuta ta lumea,sub care te invarti,in fiecare zi.:)
Andreea a spus…
Anonim şi lipsa de ocupaţie într-o zi de toamnă.
£avi H. a spus…
Like , like :)
Anonim a spus…
amator..
Emme a spus…
buna.

As dorii sa facem schimb de link-uri?

Daca da, te astept la mine pe blog cu o confirmarea.

Nume: Emme si Clau scriu:
Link: http://toti-si-toate.blogspot.com
Nymphetamine a spus…
fuck him:))
roscata din vis a spus…
o postare foarte inteligenta...felicitari....
Emme a spus…
te-am adaugat.

Sa ne citim si comentam cu bine! :)

O seara buna.
iulia a spus…
Oauu...anonimii au ajuns si pe acest blog?
Am impresia ca penduleaza de pe un link pe altul!

Extraordinara replica!

Bravo!!
Goda a spus…
O poatare geniala! Acusi vine 29 decembrie:d
Pauza De Tigara a spus…
o sa dispara ...e fara importanta >:D< cand imi fac timp esti primul gand pe care il caut, tu esti cine esti nu ce te eticheteaza altii >:D<>:D<
Little leisure a spus…
wow. :X

Postări populare de pe acest blog

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate

Dragă jurnal,

Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire.

Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea soar…

Luni, ziua 18. Începuturile

Dragă jurnal,
Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracție de nici un fel, efortu…

Duminică, ziua 17.

Dragă jurnal,
Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii. 
Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă. 
A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum te surprinde furtuna de nisip în d…