o poveste ficțională inspirată dintr-un jurnal intim
despre sex, iubire, cuplu, prietenie. imaginarea unor fapte reale trăite de o minte liberă și psihedelică precum a personajului.
prima dată
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
-
a iubi ceea ce nu vei mai vedea a doua oară înseamnă a iubi cu foc şi pară, pentru ca apoi să te nărui.
şi parcă de câte ori te văd, pare să fie prima dată . . .
Ce durere sa iubesti cu patima.... Sa stii ca tot ceea ce simti parca nu are un sens si un viitor decat in inima ta, facandu'ti rau...si parca tot vrand sa continui ceva fara inceput...
zicea cineva ca nu, oamenii, traim int-ro lume dominata de puterea banilor si ca nu mai este loc si pentru suflet, insa nu e deloc adevarat... uite, tu esti un exeplu perfect: ai un suflet minunat
după câte s-au spus mai sus, cuvintele mele nu ar mai însemna nimic. pot să spun doar că urmăresc fiecare postare, şi de fiecare dată ceva deosebit se cuibăreşte la mine în suflet. ca şi cum ai contribui cu câteva grame la starea aceea de levitare.
Sunt puţini oameni care pot spune că iubesc şi sunt şi fericiţi Este fericit cel care este iubit! Cel care iubeste, de obicei suferă cel mai mult pentru că iubeste pentru amândoi şi se simte umilit. El iubeste şi se dăruieşte pentru fericirea celuilalt. Când amândoi se iubesc sincer şi in egală măsură abia atunci pot spune că sunt fericiţi amândoi! Mulţumesc @29!:*
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte? - Arhip Cibotariu
Comentarii
Dee.
Replica de agatat direct :))
:D
:*
Este fericit cel care este iubit!
Cel care iubeste, de obicei suferă
cel mai mult pentru că iubeste
pentru amândoi şi se simte umilit.
El iubeste şi se dăruieşte pentru
fericirea celuilalt. Când amândoi
se iubesc sincer şi in egală măsură
abia atunci pot spune că sunt
fericiţi amândoi! Mulţumesc @29!:*
Bine zis...
vine decembrie...