prima dată
a iubi ceea ce nu vei mai vedea a doua oară înseamnă a iubi cu foc şi pară, pentru ca apoi să te nărui.
şi parcă de câte ori te văd, pare să fie prima dată . . .
Sub arcadele de fluturi
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Comentarii
Dee.
Replica de agatat direct :))
:D
:*
Este fericit cel care este iubit!
Cel care iubeste, de obicei suferă
cel mai mult pentru că iubeste
pentru amândoi şi se simte umilit.
El iubeste şi se dăruieşte pentru
fericirea celuilalt. Când amândoi
se iubesc sincer şi in egală măsură
abia atunci pot spune că sunt
fericiţi amândoi! Mulţumesc @29!:*
Bine zis...
vine decembrie...