Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Comentarii
facem conversatie:>
am sa zic ceva, de fiecare data cand intram pe blogul tau, imi ziceam e un blog frumos, dar nu e de mine, acum cand il citesc imi dau seama ca de fapt e de mine.
;)
29decembrie: Nici nu stiu ce as putea spune. Mi se pare asa o schimbare brusca sa discutam in afara temelor blogului, dar voiam sa te intreb cum ti-ai petrecut ziua de nastere, ce insemna pentru tine varsta de 19 ani, chestii de genul acesta.
daca inseamna ceva? da.. trecerea timpului si meditatie asupra viitorului.
cam asta..
noapte buna :*
dar acum imi dau seama ca priveam mai mult din umbra si nu intram in amanuntul lor ca sa le pot intelege.
eu cred ca daca unui scriitor ii este menit sa scrie, puterea cuvantului nu il va parasi niciodata, si nici el pe ea.
iti multumesc !! >:D<
blogul e doar legenda trairilor mele..