Îmbărbătare

când nenorociţii se adună şi roiesc în jurul tău,
iar ochii li se văd licărind  de foame precum lupilor
vei vedea că altă şansă nu ai
decât să te întorci.

şi nu în timp, în regăsiri sau amintiri
în suflet să ţii strâns credinţa şi să nu-i uiţi pe trădători
căci nu o dată ci de mai multe ori
or să-ţi vândă capul
chiar şi simplilor negustori.

tu să nu te pierzi cu firea
când şirul dramelor se vor înmulţi
să ţii piept voinţei lor
de a te nimici.

şi unde-oi îndrepta privirea
trupuri  să tresară
şi nu de frică
cât de recunoştinţă.

să ţii făgăduială Domnului
şi să păstrezi în taină
fiorii tremurului.

Comentarii

aliz a spus…
Diferit de ceea ce am citit până acum , dar mi-a făcut plăcere să o citesc .
Blitzbrieg Bøp a spus…
Foarte la sentiment::..Imi place:)
Stefan a spus…
foarte la sentiment dar ce facem cu "sirul dramelor se vor inmulti"; profa/profu' de romana citeste? daca da, ai un 3; daca nu, repara repede - pana si literatura e o chestie de limba :)
Father a spus…
Foarte frumoasa poezia
imi place. Adevarata inima
iertatoare. Cred ca Eroul
si-a dat acum seama de adevarata
ta generozitate si va aprecia acest lucru. Adevarat happy-end !
Multumim 29decembrie,
Si iti dorim succes!
Costea a spus…
Ignoranţa este cel mai bun medicament în lupta cu ei.
s. a spus…
la subiect.frumos!
Pauza De Tigara a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Pauza De Tigara a spus…
dak noi nu ne putem imbarbata singuri atunci nimeni nu o va putea face pentru noi
Father a spus…
"Prietenii, sunt un suflet in doua
trupuri" -a spus Pitagora. Sau cum se spune pe la noi: "Prietenul la nevoie se cunoaste".
Jimmi a spus…
frumoasă poezia, mi-a dat aşa un sentiment..cum că în curând nu o să mai simt sub mine scaunul şi ca dacă deschid gura o să muşc din nori.cred că se numeşte încredere.mulţumesc:) also,mă bucur că ţi-a spus ceva poezia mea.dintotdeauna m-au fascinat oamenii cu ziduri şi mai presus de atât,oamenii care nu vor să recunoască că au acele ziduri.sau oamenii care nu vor să recunoască că au slăbiciuni. poate că şi eu sunt unul dintre ei,şi-ncerc defapt să mă regăsesc.

şi probabil că acum,monstrul din oglindă care mă pune la muncă silnică mă va pocni zdravăn pentru comentariul acesta
Ioana Dunea a spus…
Cred ca ar fi mers mai bine ca fragment de proza decat decupat... cum ai facut-o
Ioana Dunea a spus…
Iti spun asta pentru ca n-ai un ritm interior al textului care sa impuna fragmentarea. Oricum, bafta pentru ca esti din Tulcea...

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate