Omul romantic I
Nu ne-am spus nimic, dar simţeam, o spun deschis, că aş fi vrut să-l strâng în braţe şi să rămânem aşa.
Nu eram o femeie prea fardată şi nici buzele voluptoase nu-mi erau, dar purtam o fustă crem necălcată şi ciorapi prea strâmţi, eram . . . nefericită pentru că mă simţeam incomod.
De la fereastră se vedeau, nu foarte departe, cărări ce duc spre foişor, spre câmp. I-am observat atenţia îndreptată către două siluete mergând pe acelaşi drum. M-am trântit pe canapeaua cândva scânteind în toate culorile, care acum era prăfuită, decolorată şi roasă-n margini. Am zăcut vreo oră, fără să fiu prezentă, fără să mă gândesc la nimic. De fapt, au fost câteva gânduri care mă cutremurau în timp ce mă uitam la el. Am ridicat o cană dintr-acelea şi am privit atent la ea. O priveam ca pe-un obstacol în calea setei mele.
M-am uitat mult, fascinată, la fragilitatea din clintirile sale.
Mă simţeam, acolo în odaie, de o singurătate fără ieşire, fără speranţă . . .
va continua.
Comentarii
Esti luat de fraier, daca dai de inteles ca esti romantic. Hai sa nu.