Fericirea pâlpâie în cele mai mici vinişoare

" O femeie ar fi trebuit să îndure plictiselile unei vieţi serbede, fără culoare, şi să iasă din ele pentru a intra în raiul iubirii. Ar trebui să cunoască fericirea pe care o încerci simţind că întreaga ta viaţă e a altuia, îmbrăţişând emoţiile nesfârşite ale unui suflet de poet, trăind îndoit : ducându-te, venind cu el pe drumuri tăiate în văzduh, în lumea năzuinţelor. Suferind de amărăciunile lui, zburând pe aripile uriaşelor lui plăceri, desfăşurându-te pe un teatru vast, în vreme ce rămâi liniştită, rece, senină în faţa unei lumi care te observă.

Da, draga mea, adesea trebuie să cuprinzi un ocean întreg în inima ta, aflându-te, aşa cum stăm noi doi aici, în faţa focului acasă la tine, pe o canapea. "


Comentarii

Banu Theodora a spus…
Imi place mult de tot citatul asta!:X
Unknown a spus…
imi pare atat de cunoscut.
Unknown a spus…
fără cuvinte. mirific. superb. mirobolant. inefabil. nu ştiu, nu pot să mă decid. îmi place!
Father a spus…
Daca in povestirea de ieri asistam la stari mai dramatice cu lacrimi si stari negtive, astazi lucrurile sfarsesc intr-un happy-and cu inima ei care cuprinde toate aceste stari de trecere de la banal, plictis si impartasind impreuna amaraciuni, la o iubre langa un foc si in bratele lui. Frumos 29decembrie-mai ales ca totul pare a fi ca intr-o scena a vietii de zi cu zi. Felicitari!
Pauza De Tigara a spus…
sentimente interesante adresate din inima unui baiat:D
Blitzbrieg Bøp a spus…
Ce superb::..:)
Ella. a spus…
Este foarte, foarte frumos spus..! :)
metafizicx a spus…
interesant :)
D. a spus…
frumos:)
aliz a spus…
Simplă magie ! :)
Kovacs Alex a spus…
Frumos citat!

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate