29 decembrie

Dragă jurnal, Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire. Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia   ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloar...

Dragă jurnal, Scriu acum dintr-odată ! După 2 zile, scriu cu mare poftă de scris. Trebuie să-ți cer sinceră iertare pentru aceste două zile în care am lipsit . . .  dar am fost cu gândul neîncetat la tine; pe cuvânt. Fumam una dintre țigările mele speciale înainte să mi se aprindă ideea în minte ! Nimic nu mă m-ai trage în curentul apogeului stării pe care mi-o creez prin viciile mele. Nimic până de curând. Am consumat alcool și înainte de asta, când m-am trezit, era soare pe cer și mi-am spus în sinea mea, dar cu glas tare: astăzi sunt norocoasă; cățelul  își făcea încălzirea înainte de ieșire; căsca zgomotos și voia să mă lingă pe obraz; duhoare, like it was blood on the dance floor; pleacă de aici !; țâsss, frumos erai când erai mic; mă ridic și pășesc ( e foarte aproape baia de dormitor; la doi pași ); mi-am făcut o cafea și am băut-o cu poftă; foarte frig a fost la orele 09:00 ale dimineții; bine că am păstrat jumătate de cafea fierbinte în ceașcă; am ieșit pe la or...

dragă Jurnal, Să-mi fie cu noroc faptul că voi reveni  zilnic și mă voi confesa ție. Am pierdut succesiunea evenimentelor petrecute din ultimul timp, însă majoritatea sunt legate de sufletul meu pereche.  M-am întrebat cum este posibil ca toate drumurile care te poartă prin lume, să te poarte la brațul   lui?   Suflete pereche alerte.  Iubirea s-a întâmplat precum un val gigantic. M-a prădat ca un tsunami care devastează coastele Pacificului. M-a înnebunit de dorință, dar mai ales, mi-a curmat suferința pe care aș fi cunoscut-o odată ce planurile mele de viitor erau îndeplinite. Sau mai pe scurt, ce aveam eu în minte să fac cu viața mea. Am scăpat de colivia singurității în care aveam să rămân pe termen nedeterminat. Trăiesc o viață palpitantă și nesigură; pot să privesc la trecutul unui viitor care a murit înainte de a fi dus la bun sfârșit; pot să râd, pentru că mă simt excelent în rolul de pereche; solitudinea ar fi devenit o pacoste; a...

dragă Jurnal, Aparent iarna a fugit să se relaxeze în Cuba și ne-a trecut pe toți în primăvară. Au trecut mai bine de patru zile cu mult soare și vreme blândă. Am ieșit în fiecare zi până în ora 13:00 să mă plimb cu el și patrupedul.  Am furat cât am putut vitamina D zilele acestea și a fost plăcut să mă bucur de compania lui. Razele îi coborau pe buze și le făceau să pară pline de poftă. Vântul îmi amplifica fiorul pe care clipa aceea mi l-a produs. Am simțit și am vrut să satisfac. Sărutul lui mi-a intensificat instinctul sexual; pentru câteva secunde, a controlat total energia libidoului meu; am permis asta fără nici un fel de supunere; pur și simplu.  Ziua a devenit mai îmbucurătoare. Am oferit-o jertfă lui Eros; zeul dorinței sexuale și al iubirii; vreau să simt veșnic însuflețirea acelui sărut. Îmi place când mă ține strâns de mână; îi simt forța degetelor ca pe un minunat masaj; îmi relaxează articulațiile, iar pe mine masajul degetelor de la mână mă excită cel mai t...

dragă jurnal, Bucurie. Am trăit ca să-ți spun că am simțit bucurie. Sunt mai îndrăgostită ca oricând de sentimentul acesta. Mi-am iubit și urât viața simultan cu o enigmatică bucurie. Mi-a plăcut să fiu nehotărâtă și să risc a mă încrede în bucuria pe care intuiția o producea consecvent.  Uneori ghiceam. Alte dăți, mi-o luam inopinant în barbă. Dar n-am încetat să fiu nehotărâtă. Parcă ceva îmi spune mereu așteaptă, se pregătește și altceva, nu e grabă, nu trebuie să iei nici o decizie acum ! Intuiția spume la gură: alege asta ! alege asta, zic eu, știu eu mai bine, nu simți ce simt și eu ? Aleg cu bucurie, că parcă e 2 la 0 când și intuiția e de partea mea și bang, m-am potolit.  Până data viitoare. Eu mă prind mai greu și parcă de fiecare dată altfel. Sunt nehotărâtă dacă să aleg ca data trecută sau să aleg ceva nou. Nu știu dacă să pun punct conversației noastre acum sau să-ți arăt  câteva versuri.  Nu te-am mai văzut zâmbind. azi ai fost agitată, te-...

Dacă ar fi fost, putea să o facă oricine. Mi-am pus în cap să nu fiu oricine, căci nimeni nu avea cum să iubească ființa ta așa cum o fac eu. Dar am uitat treptat, ușor de mine ... . . . În dimineața aceasta m-am trezit și n-am mai văzut soarele. Mă simt deshidrată și mai degrabă obosită după somnul nu foarte plăcut pe care l-am avut azi-noapte. Privesc la tavan și lustra se zguduie puternic din cauza pașilor greoi și apăsați ai vecinilor de deasupra. Oftez. Închid ochii și trag cearceaful peste picioare. Vreau să mai dorm o oră. De fapt, mi-aș dori să nu mă mai trezesc. Astfel, n-aș mai fi nevoită să-mi repet visul care mă destramă și-mi poartă sufletul desfigurat de gânduri, într-un ireal construit din realitatea subconștientului meu. Viața mea dezordonată a ajuns la cel mai lung sens giratoriu. Nu știu dacă să virez la stânga în necunoscut, dacă să o țin drept pe drumul ce am pornit ori dacă să fac dreapta pe un drum abia pietruit. În visul meu sunt un trup și suflet dezorientat...

Astăzi, încerc să mă prefac. Că te ascult, că te înțeleg și că-ți răspund. Spun lucruri cu aceeași lejeritate în vorbire precum o faci tu. Mă grăbesc să-ți ilustrez gânduri prin cuvinte amare. Dar asta sunt. Am harul de a-ți ilustra acțiunile false pe care insiști să le înfăptuiești, în monologuri scurte și cuprinzătoare. Dar eu te înțeleg. Probabil așa vei  fi și peste ani, deși la început nu păreai. . . . Sufăr. Am căzut într-o baltă albă de reproșuri și regrete. Nu m-am murdărit de negrul glasului tău. Și nici de răutatea cu care m-ai izolat accelerat de viața mea personală. Sunt rece și caldă  simultan. Sunt un fruct copt și alterat totodată. Sunt mucegai și credeam că tu ești penicilina. Sunt trăiri la care am renunțat pentru iubirea ta. Sunt oameni pe care i-am sacrificat în ceea ce am numit duelul tu-ei. Pentru tine. Sunt sentimente pe care mi le-am inhibat ca să te văd fericit. Sunt gesturi la care am renunțat treptat, uitând de mine, pentru a mă conforma idealului...