O viaţă lustruită
" În garsoniera ta e lumină de zi. Stropul de ceneşiu de pe marginea obiectelor s-a şters încetul cu încetul şi milioane de culori ale lumii albe s-au aşternut pe cotoarele cărţilor, pe îmbrăcămintea noastră aruncată aiurea, pe gresia de pe jos, acoperită cu blană, pe măsuţa pe care se află un coş cu cotoare de măr şi un ou preistoric, pe goblenurile naive de pe pereţi. Ai tăcut şi brusc lucrurile au profitat de slăbiciunea asta a ta ca să se repeadă la noi, ca să ne bage degetele în ochi.
Mă întind, mă simt plin de zaţ. Ce naiba am căutat aici, mă întreb, în Dămăroaia ta, unde şi-a înţărcat dracul copiii ? Unde o să ajung cu prostia asta de legătură cu tine ? Acum nu mai vreau decât să mă duc acasă şi să mă culc, să nu te mai văd niciodată. Eşti moale, epuizată, ai cearcăne cât toată faţa, părul îţi stă zbârlit, tenul tău are pori nenumăraţi, pe care seara îi camuflezi tu cumva, dar acum . . .
Şi e al dracului de frig în camera asta. Hai, femeie, distracţia s-a terminat. "
Mă întind, mă simt plin de zaţ. Ce naiba am căutat aici, mă întreb, în Dămăroaia ta, unde şi-a înţărcat dracul copiii ? Unde o să ajung cu prostia asta de legătură cu tine ? Acum nu mai vreau decât să mă duc acasă şi să mă culc, să nu te mai văd niciodată. Eşti moale, epuizată, ai cearcăne cât toată faţa, părul îţi stă zbârlit, tenul tău are pori nenumăraţi, pe care seara îi camuflezi tu cumva, dar acum . . .
Şi e al dracului de frig în camera asta. Hai, femeie, distracţia s-a terminat. "
Comentarii
Eu am crezut mulţi ani în copilărie că Dămăroia este cartier de nebuni, un mare sanatoriu...
Sunt mulţumită cu sine când prin cuvintele mele reuşesc să redau sentimente pe care le simţiţi, care vă trezesc memoria şi sufletul, că reuşesc să mă regăsesc printre voi şi că am onoare ca la rându-mi să vă apreciez la adevărata voastră valoare.
Mulţumesc !
:*>:D< !!!