Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Poet zmucit

O iubea cu încetineală şi devotament
dar nu-i trecea prin minte ca ea să fi dorit altfel
nu s-au mai întâlnit doi ani de atunci. 

nu l-a recunoscut la început pe stradă
era prea oarbă, prea atentă la murdăria de pe pantofi.
dar când privi mai bine-n faţă
văzu trăsăturile lui greu de confundat
iar ochii i se subţiară ca un fir de aţă.

părul lung şi totdeauna răvăşit caută sa izbească mereu privirea
îi era amestecat cu gulerul hainei
era ciudat să nu simţi cum trupul îl uitase.

nasul lui chinuit, plin de fineţe
şi gura sa fermecătoare înfrumuseşată de cei mai albi dinţi
îi avea acum iar privirea ei .
mâinile-i uscate şi vânoase, cu unghiile neîngrijite
trupul să-i tânjească de ale lor mângâiere.

mersul său greoi şi apăsat, te îngrozeşte
rămâi uimit şi spui şi celorlalţi " priveşte ! "
dar peste toate acestea
se face remarcat prin faptul că e neîngrijit
hainele îi par totdeauna mototolite
par a fi fost undeva ghemuite.
nimic nu se potrivirea cu înfăţişarea lui.

de-un umor mişcător şi glume aspre
care îi imită ţinuta
lasă baltă tonul suav, poetic, mângâietor, dulce
şi-ţi vorbeşte pe-un glas răzbunător, fără noimă
are tăceri inexplicabile, salturi de duh
care uneori obosesc.

are un aer critic
faţă de tot ceea ce e respectat
un dispreţ în voce în conversaţii
care îl pun în conflict cu bărbaţi şi mai ales femei
cu principii vechi.

" Dacă aş fi bine pentru toată lumea, cum aş putea părea mai bine unei persoane alese dintre toate ? " asta el zicea.

Comentarii

Kiraa. a spus…
foarte atent alese mi se par vorbele lui.
'hainele îi par totdeauna mototolite
par a fi fost undeva ghemuite'.. până să citesc și a doua oară poemul, aveam impresia că el fu parcă mototolit undeva.
frumos chiar. :)
Deniza C. a spus…
... mototolit în inima ta.
Jimmy a spus…
poezia ta imi aminteste atat de bine de Cineva... fara cuvinte this time,m'ai izbit adanc in rotitele ceasului care'mi ticaie neomogen intre coaste,:)
maricica a spus…
Mie mi-a plăcut imaginea proiectată a poetului. Mi l-am imaginat în fiecare detaliu al tău.
Un fel de dor mă cuprinde să îl întâlnesc odată pe stradă.
:)

mf
Father a spus…
Pai, daca are dinti albi si gura
frumoasa, il imbratisezi,il saruti muscandu-i usor buza cu dintisorii tai, iar cu piciorul, discret, ii impingi toate hainele mototolite sub pat.
aLiz3 a spus…
Nu m-am îndoit nici o clipă de talentul tău şi de iubirea ta pentru cuvinte , dar poezia aceasta e absolut superbă . Bravo ! :)

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe