tic tac

am pierdut şi ultimul gram de noroc. cât de năuc, cât de pustie mi-e privirea şi cum nimic nu mi se întâmplă, aştept zadarnic parcă, iubirea.

cui nenorocit să i se arate, cui să-i străpungă inima şi să i-o împartă, dacă nimeni nu te vede, toţi te ocolesc şi rămâi ca pomul fără roade în vârtejul de noroi ?
oamenii mi-au spulberat feeria, mi-au alungat şi dragostea ultimă ce-o purtam amândoi. mi-au rupt fiecare gând şi înfundat fiecare glas. mi-au închis clipele bucuriei într-un ceas.
şi el de atunci se plimbă în buzunarele străinilor şi ticăie înfundat, neîncetat.

ar cine să-l audă, când toţi sunt grăbiţi  şi fug fără sfială ?

Comentarii

A. a spus…
"mi-au închis clipele bucuriei într-un ceas." cat de frumos si...trist.
Iona a spus…
superbe randuri, nu stiu ce sa spun, esti geniala, parca prin vene si artere iti curg cuvinte nu sange...
Anca Snow a spus…
Dar cine sa-l auda?....
Lavinia Dance a spus…
are cine sa.l auda...
trebuie sa fie macar cineva.
Giulia. a spus…
mirific !!!
Louise a spus…
lasa, iubirea vine. iubirea vine mereu, spulbera si vindeca tot.
Hoinara a spus…
:X oare e nevoie sa mai spun ceva?
Calin a spus…
http://www.youtube.com/watch?v=0LETadzDGOs
keep bleeding, coz you're doing it in an authentic manner

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Au innebunit salcamii