tic tac

am pierdut şi ultimul gram de noroc. cât de năuc, cât de pustie mi-e privirea şi cum nimic nu mi se întâmplă, aştept zadarnic parcă, iubirea.

cui nenorocit să i se arate, cui să-i străpungă inima şi să i-o împartă, dacă nimeni nu te vede, toţi te ocolesc şi rămâi ca pomul fără roade în vârtejul de noroi ?
oamenii mi-au spulberat feeria, mi-au alungat şi dragostea ultimă ce-o purtam amândoi. mi-au rupt fiecare gând şi înfundat fiecare glas. mi-au închis clipele bucuriei într-un ceas.
şi el de atunci se plimbă în buzunarele străinilor şi ticăie înfundat, neîncetat.

ar cine să-l audă, când toţi sunt grăbiţi  şi fug fără sfială ?

Comentarii

A. a spus…
"mi-au închis clipele bucuriei într-un ceas." cat de frumos si...trist.
Iona a spus…
superbe randuri, nu stiu ce sa spun, esti geniala, parca prin vene si artere iti curg cuvinte nu sange...
Anca Snow a spus…
Dar cine sa-l auda?....
Lavinia Dance a spus…
are cine sa.l auda...
trebuie sa fie macar cineva.
Giulia. a spus…
mirific !!!
Louise a spus…
lasa, iubirea vine. iubirea vine mereu, spulbera si vindeca tot.
Hoinara a spus…
:X oare e nevoie sa mai spun ceva?
Calin a spus…
http://www.youtube.com/watch?v=0LETadzDGOs
keep bleeding, coz you're doing it in an authentic manner

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate