Treceți la conținutul principal

infam

nu era nebun, nu era bolnav, avea doar o durere care s-a prelungit la nesfarsit.. si cum vechile rani redeschid mereu poarta infernului, s-a lasat purtat de fantastica clipa, iar sufletu-i mergea fara graba, lovind cu putere in peretii iadului.
s-a oprit. ii era frica, iar in adancul privirii sale se observa o flacara vie, rosiatica, intensa. fiori reci strabateau corpul sau. acea experienta i-a violat inocenta, a distrus tot ce e era mai frumos si angelic la el, i-a conferit o imagine de nenorocit.
acest nemernic care a profitat de sufletul ei ingenuu si pur.

Comentarii

...Stefix... a spus…
Trist ...
Bibby Ellen a spus…
şi durerea care se prelungeşte la nesfârşit duce la nebunie.

intrigant scris. iar poza pe măsura postării! :x
QED a spus…
Toti avem iadul nostru, monstrii care ne conduc actiunile. Sa sapam mai adanc si poate descoperim vreun izvor viu care sa ne contracareze actiunile autodistructive.
Flyerboy a spus…
Chiar e trist. Si fotografia aia se incadreaza mai mult decat perfect in decor!!
a.Lina a spus…
Cit de tremurator.
Ami a spus…
Tremurator de frumos.
Mi-as dori sa nu existe atata tristete.
Ioana a spus…
wow!
Lorelei a spus…
In general durerea duce la nenorocire, indiferent de persoana si puterea ei. Mereu ramane un nod, ramane ceva in urma, asa ca nu e loc prea mare de invinovatire.
Miss Tzutzu a spus…
In general durerea duce la nenorociri si nenorociti. Nu prea ramane loc de invinovatire.
roscata din vis a spus…
o imagine superba....:x
Nymphetamine a spus…
nu ma mai satur de cuvintele tale :X
Denisa a spus…
Din durere vine si mai multa durere...
Anonim a spus…
Foarte melancolic..

Postări populare de pe acest blog

Luni, ziua 18. Începuturile

Dragă jurnal,
Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracție de nici un fel, efortu…

Duminică, ziua 17.

Dragă jurnal,
Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii. 
Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă. 
A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum te surprinde furtuna de nisip în d…

Dacă iarna nu pleacă de la noi, m-am gândit la un top al celor mai frumoase animale "de zăpadă"

Nevăstuica


Iepurele Arctic


Ursul polar


Un pui de focă



Lupul arctic
Vulpea polară Bufniţă de zăpad