Treceți la conținutul principal

gand sarat

mi-e dor de marea goala si straina, mi-e dor de valul ce-o strabate
si ganduri mii imi ucid glasul, iar trupul tot va fi cuprins de-o teama nejustificata.
mi-e greu sa-mi iert pacatul, mi-e greu sa cred c-am sa ma vindec,
e fara inteles finalul, care are  curand sa vina.

Comentarii

Soll a spus…
splendid :x
Denisa a spus…
"mi-e greu sa cred c-am sa ma vindec,"
stiu ce vrei sa spui... asta mi se intampla si mie dar ma chinui sa cred ca pot sa ies din starea asta de doi bani pe care o am si incep sa cred ca voi reusii.
©Ramonaa ‹з a spus…
Timpul le rezolva pe toate >:D<
Ioana a spus…
superb...ai concentrat foate bine cuvintele...putin si sublim!
Viata inseamna timp. Pacat ca timpul nu inseamna doar viata.
Nymphetamine a spus…
nu am mai vazut marea de doi ani si cred ca nu o s-o vad nici la vara :(
Ghost Painter a spus…
Optimismul e cheia! "In fiecare rau sta ascuns un bine"....
Anonim a spus…
superb! :x
Anonim a spus…
Nu am mai simţit marea de ceva timp, mi-e dor şi mie. Sper să-ţi îndulceşti gândul cât de curând.:)
Anonim a spus…
mie mi-e dor si de mare si de pacate..
£αvi H. a spus…
greu dar nu imposibil.
aliz a spus…
după prea mult timp, m-am întors aici şi nu-mi pare rău. îmi era dor de cuvintele tale.
£αvi H. a spus…
si mie mi-e dor de mare.
QED a spus…
E minunat sa simti totul, sa nu omiti nimic. Starile si trairile nu seamana niciodata. Poate se prelungesc, dar au alte coordonate, in mod cert.
Maia a spus…
simt.
Tavi a spus…
foarte frumos postul:X
Goda a spus…
Chiar frumos :) si imaginea e frumosa, nu stiu unde le gasesti ca eu...:))
Tic ! Tac ! a spus…
Se spune ca timpul vindeca toate ranile..
Blair a spus…
amin !

Postări populare de pe acest blog

Luni, ziua 18. Începuturile

Dragă jurnal,
Nu era pentru prima oară când mergeam la o petrecere în vreo dugheană de prin centrul Bucureștiului.  Nu eram nici de foarte mult timp prin capitală ca să-ți pot spune că am fost la prea multe. Mă mutasem abia de două luni și hoinăream străzile ca un câine scăpat din lațul unei bătrâne. Aveam bani, aveam ce face, ce cumpăra, ce încerca. Mă cuprindea mirajul unui oraș înghesuit de turme și totuși atât de sălbatic. Îmi plăcea și îmi repugna simultan confuzia și starea primitivă care mă învăluia în acel început de viață. Puteam să aleg între tot felul de bărbați mai mult sau mai puțin atrăgători, dar șarmanți și interesanți. Îmi plăcea  tipul cuceritor și-mi place și acum. Sunt de părere că un bărbat nu ar trebui  să se oprească din a curta o femeie la nesfârșit. Bine, există și tipul cuceritorului care îmi displace extraordinar de mult: atunci când nu mă atrage; dacă nu mă atrage, dansul cocoșelului îmi alungă orice pornire sexuală; când nu e atracție de nici un fel, efortu…

Duminică, ziua 17.

Dragă jurnal,
Simt cum se apropie toamna. Îi simt vântul iute și rece cum lovește în obraji. La orele 8 ale dimineții încă îți îngheață respirația și ochii plâng după soarele torid din vară. Au început copacii toți să fie luați la rost de bruma neanunțată care i-a întors cu susul în jos. Le sunt coroanele  cuprinse  de frisoane care fac din scuturarea frunzelor un dans înecat într-un delir al pasiunii. 
Mă simt sensibilă în această dimineață. Melancolică și prinsă în aceleași mișcări plastice și ritmice ca  cele ale frunzelor. Mă gândesc dacă sunt pregătită să încep adevărata poveste ce se vrea spusă în paginile tale. Până acum m-am lăsat purtată de sentimente mici și mai puțin însemnate, pe care inima mi le transmițea. Semnale slabe ale sufletului- așa le-aș descrie. Adevăratele trăiri sunt ținute captive încă. 
A venit momentul să mă destăinui cu adevărat, jurnalule. Să-ți spun, cu tărie în degetele care alunecă pe coală, că viața m-a surprins cum te surprinde furtuna de nisip în d…

Dacă iarna nu pleacă de la noi, m-am gândit la un top al celor mai frumoase animale "de zăpadă"

Nevăstuica


Iepurele Arctic


Ursul polar


Un pui de focă



Lupul arctic
Vulpea polară Bufniţă de zăpad