Eu sunt cel ce mă cufund
Dimineaţa regăsesc nisipul melancoliilor mele, găsesc furtul nopţii pe-al mării vânt, găsesc ape şi mărunt le-adun de pe haine. Le strâng într-un borcan ca să-mi miroasă a alge, le ţin într-un dulap să se-nvechească şi să dea roade. să nască pui de zei din fii muritori, să vadă ei ce vedem noi, să fie cavaleri rătăcitori.
Chiar şi acum mai aud marea şi-o simt că suferă şi iartă. o simt în sângele aţipit şi pe ochii împăienjeniţi de nisip, însă ea îngăduie singurătăţii s-o pătrundă şi lasă un vultur să-i zboare deasupra, dovadă a libertăţii.
Eu mă scufund în foc şi-mi arde trupul, am dat oamenilor tot dar ei însă n-au să înţeleagă gestul. Aş fi luat culoarea apei, aş umbla în gol, m-aş pierde iară şi te-aş chema din nou.
Comentarii
sfârsitul începutului și al postării mi-au părut geniale. :)
Daca nu as scrie aici, nu ai stii
cat de mult imi plac posturile tale
Si azi ai scris frumos de tot!
Multumesc pentru ce ne oferi!
Azi in sarbatoarea Floriilor, iti
urez sa fii sanatoasa si sa fii
Fericita! La Multi Ani!
Ultima propozitie e geniala!
:X:X:X
te voi urmari mai atent de acum:*:*
chiar ai un blog genial:x:x