Sub arcadele de fluturi
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Comentarii
Faina ultima, asa compusa
Mi-ar place sa am un bungallow
pe tarmul marii. Dimineata sa
ma trezesc cand dormitorul imi
este inundat de lumina rosie a
unui superb rasarit de soare.
Apoi sa alerg pe nisipul ud de
la tarm. Obosit sa ma arunc in
valuri. Ce ganduri, ce vise!!!
Ultima oara am fost la mare la
Constanta. Era iarna. Am stat
multe ore pe faleza si am privit
Cazinoul si valurile care se
spargeau de zidul de beton.
Apoi am plecat sa caut strada
Eremia Grigorescu din cartierul
Coiciu, unde am un prieten
pictor. O seara placuta @29dec!
PS.Tu ai faleza la Tulcea?
Iubesc marea....
Imi plac mai mult cele cu cladiri, dar sunt toate foarte frumoase :)
Nu inteleg de ce nu scrii sursa de unde ai adunat celelalte poze de pe blog care nu au fost facute de tine.
Foarte neglijent.