Alienare
Exagerez sau sunt ţicnită. Ce mai vreau de la viaţa-mi şi-aşa tulbure ? Ce miracol, ce surpriză de la însuşi Creatorul ? Căci ce miracol mai contează faţă de miracolul de a exista şi de-a şti că exişti ? Visez necontenit şi doar asta-mi răpeşte simţul realităţii şi mă ia de lângă tine, tu, un crainic rătăcit, mângâindu-mi podul palmei cu degetele, într-o seară aurie. Când ne-am privit în ochi, m-am simţit deodată plină de sudoare. Acum privesc la ochii tăi şi sunt sterşi, lipsiţi de strălucire, cu o expresie amară pe chip şi-o strângere de inimă care te întristează. De câteva zile nu mi-ai mai vorbit . . . Nu vreau s-ajung un mare scriitor, vreau s-ajung totul . Şi asta-mi tot repet . . .






Comentarii
Faina ultima, asa compusa
Mi-ar place sa am un bungallow
pe tarmul marii. Dimineata sa
ma trezesc cand dormitorul imi
este inundat de lumina rosie a
unui superb rasarit de soare.
Apoi sa alerg pe nisipul ud de
la tarm. Obosit sa ma arunc in
valuri. Ce ganduri, ce vise!!!
Ultima oara am fost la mare la
Constanta. Era iarna. Am stat
multe ore pe faleza si am privit
Cazinoul si valurile care se
spargeau de zidul de beton.
Apoi am plecat sa caut strada
Eremia Grigorescu din cartierul
Coiciu, unde am un prieten
pictor. O seara placuta @29dec!
PS.Tu ai faleza la Tulcea?
Iubesc marea....
Imi plac mai mult cele cu cladiri, dar sunt toate foarte frumoase :)
Nu inteleg de ce nu scrii sursa de unde ai adunat celelalte poze de pe blog care nu au fost facute de tine.
Foarte neglijent.