o poveste ficțională inspirată dintr-un jurnal intim
despre sex, iubire, cuplu, prietenie. imaginarea unor fapte reale trăite de o minte liberă și psihedelică precum a personajului.
gând
Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
-
m-am cufundat în mine la mare adâncime.
lăsând nepunticios, şoaptele să mă adoarmă. şi nu-i nimic grav în aceasta, dar nu-i la fel ca şi atunci, când suflul cald în ureche îmi bătea, iar inima-i sălta din ce în ce mai sus . . .
m-am cufundat în mine atât de adânc, încât plămânii ajunseseră să mă scuipe şi să îmi reproşeze că îi distrug. când am ieşit de acolo şi am simţit iz de regina nopţii şi fân ud, am băgat nirvana în căşti şi am simţit că zbor de fericire. uneori în mine, e mai trist şi mai urât ca oriunde, poate d-asta nu îmi e frică de nimic în afară de mine.
m-am cufundat în mine,ca de fiecare dată simt un puț din care văd doar zidul și punctul alb de sus. e atât de întuneric încât nu ma văd, dar mă privesc prin cuvinte și semne. dar știi ce? în mine e cald și bine. și poate ca e un puț în care sunt ascunse multe comori textul tău..mi-a făcut inima destul de ușoară cât să mă înalț pană la gura lui și să privesc cerul
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Nevăstuica Iepurele Arctic Ursul polar Un pui de focă Lupul arctic Vulpea polară Bufniţă de zăpadă În opinia mea, ele sunt cele mai frumoase animale şi chiar cele mai albe :)).
Dragă jurnal, Oare cât de datori îi suntem trecutului pentru persoanele care am devenit astăzi ? Privind înainte am realizat că primejdia uitării mă așteaptă suspicios la colț dacă nu-mi arunc un ochi peste umăr. Și uit mai mereu să o fac. Uit ca o lunatică să-mi întorc privirea la pașii mei care construiesc o minunată vedere. Sunt repezi, agitați, uneori lenți și îngâmfați ce construiesc un mers de leu, alteori un mers de rață. Sunt zile în care ploaia șterge urmele pașilor mei călcați în soare. Și uitându-mă înapoi, văd doar imaginea lor zglobie pe retina ochilor scăldați în amintire. Ah jurnal, cum trece vremea ! O zi sufăr, două mă vindec, trei suspin și patru mă-nchin la prostia ce-mi șade cochetă în minte, după care râd și mă bucur de mine. Acum o vară eram un om mai mic, mai neînsemnat și mai fără rost ca niciodată. Dar eram fericită în iluzia mea de a avea totul, adică bucuria unui suflet împăcat cu sine și cu sufletu-mi pereche. Iubeam adierea vântului, iubeam paloarea s
Comentarii
Frumos , simplu şi foarte frumos.
profunde rinduri..
când am ieşit de acolo şi am simţit iz de regina nopţii şi fân ud, am băgat nirvana în căşti şi am simţit că zbor de fericire.
uneori în mine, e mai trist şi mai urât ca oriunde, poate d-asta nu îmi e frică de nimic în afară de mine.
si aia e una din pozele mele preferateee. <3
și poate ca e un puț în care sunt ascunse multe comori
textul tău..mi-a făcut inima destul de ușoară cât să mă înalț pană la gura lui și să privesc cerul