o poveste ficțională inspirată dintr-un jurnal intim
despre sex, iubire, cuplu, prietenie. imaginarea unor fapte reale trăite de o minte liberă și psihedelică precum a personajului.
My world
Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
-
G : I love you
B : I love you too
G : Prove it. Scream it to the world
“D. ! Mi-e drag D. ! Mergea prin livada cu pomii robiti de rod, calcand harfele ierburilor. Cadeau poamele de pe crengi, cu zvonuri pline si de pe buzele ei cadea – greu ca gutuile si aromat ca naramzele :) – numele celui drag. Departe, spre soare-apune, aureolati de nouri pe boltirea zarii si luminati de candele tainuite prin paduri- binecuvantau noaptea. Umbrele veneau usoare, purtand cu ele catuile de argint albastru, din care fumega pe dealuri rasaritul lunii… D ! Mi-e drag D ! Mergea cu pas zvacnit, cantand puterea unui nume. Sireapa dantuire de nomazi in jurul unui foc, dragostea ei juca in jurul unui nume. Si gandurile-i fluturau ca plete de nomazi si rasunau ca salbele tigancilor – caci sufletul si gandurile i se roteau la jarul unui nume. Mi-e drag D.! …”
@fragmentul redat anterior este pur artistic, orice asemanare cu nume sau personaje reale este pur intamplatoare, pentru ca "fereastra cu ninsoare e o fila veche in cartea ingerilor" End of story !
@ Pioggia d'aprile : imi plac comenturile pe care le lasi.. si totusi, cum as putea da de tine?:)..as vrea sa te citesc, in caz de ai un blog.. sau ceva :)
@Pioggia d'aprile, Nu te putem gasi nici ca blogger Mai bine te inscriai ca anonim. Eu joc cu (virgula) cartile pe fata. Iti demonstrezi talentul literar dar cine esti?
fiecare are dreptul sa fie ce vrea sa fie, eu am vrut sa fiu Pioggia d'aprile (este chiar titlul unui cantec), as cum mi-ar placea sa fiu si Parole di burro. Si alte explicatii nu cred ca simt ca as vrea sa-ti mai dau. Decat ca un om alege ce vrea sa fie si cu cine vrea sa fie si cu cine NU vrea sa mai fie.
@29 decembrie, poate tocmai ca nu imi doresc sa dai de mine.
@ Cafeaua, ultimele trei comentarii au fost incadrate in ghilimele si apartin lui Ionel Teodoreanu, pe care il indragesc foarte mult.
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
„ În celulă am meditat la mâncare” Născut la 13 august 1936 în Bucureşti, Al. Mihalcea absolvă Liceul „ Ion Neculce” din capitală, iar la 17 ani se înscrie în cadrul Facultăţii de Ziaristică a Universităţii „ Dr. C.I. Parhon”. În anul al II –lea renunţă la facultate din cauza influenţelor comuniste pe care le regăsea în cursurile profesorului Leonte Tisminitchi, cunoscut şi sub numele de Leon Tismăneanu. Diferenţa dintre prelegerile profesorului şi realitate, precum şi orientarea ideologică a orelor cu privire la viaţa de partid şi viaţa personală a liderului sovietic Stalin, au condus la schimbarea carierei profesionale a tânărului scriitor. Timp de doi ani urmează regimul Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie „ Nicolae Bălcescu”, după care revine pe băncile ziaristicii, devenită între timp secţie a Facultăţii de Filozofie. În timpul facultăţii este racolat de secţia Securităţii, oferindu-i-se misiunea de a raporta activitatea colegilor săi . În următoarele 48 de ore, Al. Mi
Nevăstuica Iepurele Arctic Ursul polar Un pui de focă Lupul arctic Vulpea polară Bufniţă de zăpadă În opinia mea, ele sunt cele mai frumoase animale şi chiar cele mai albe :)).
Comentarii
Departe, spre soare-apune, aureolati de nouri pe boltirea zarii si luminati de candele tainuite prin paduri- binecuvantau noaptea. Umbrele veneau usoare, purtand cu ele catuile de argint albastru, din care fumega pe dealuri rasaritul lunii…
D ! Mi-e drag D ! Mergea cu pas zvacnit, cantand puterea unui nume. Sireapa dantuire de nomazi in jurul unui foc, dragostea ei juca in jurul unui nume. Si gandurile-i fluturau ca plete de nomazi si rasunau ca salbele tigancilor – caci sufletul si gandurile i se roteau la jarul unui nume. Mi-e drag D.! …”
End of story !
"You are my world"
Sublim prin simplitate:X
Ai reusit sa ma faci sa zambesc :X
Take care>:D<
Nu te putem gasi nici ca blogger
Mai bine te inscriai ca anonim.
Eu joc cu (virgula) cartile pe
fata. Iti demonstrezi talentul
literar dar cine esti?
revenid la postarea ta...
m-ai cucerit:)
fiecare are dreptul sa fie ce vrea sa fie, eu am vrut sa fiu Pioggia d'aprile (este chiar titlul unui cantec), as cum mi-ar placea sa fiu si Parole di burro. Si alte explicatii nu cred ca simt ca as vrea sa-ti mai dau. Decat ca un om alege ce vrea sa fie si cu cine vrea sa fie si cu cine NU vrea sa mai fie.
@29 decembrie, poate tocmai ca nu imi doresc sa dai de mine.
@ Cafeaua, ultimele trei comentarii au fost incadrate in ghilimele si apartin lui Ionel Teodoreanu, pe care il indragesc foarte mult.