Gol nesfârşit

Mi-aş lăsa sufletul oriunde, vreau să scap de murdăria lui.
.
.
.
reiau
Dacă din tot ce am ratat am desena o hartă pentru uitarea sufletului, oamenii, mai devreme sau mai târziu,  ne-ar iubi.
M-aş îmbăta cu alcool rece şi aş zâmbi compătimitor la cer. Să simt cum val de aer îmi învăluie plămânii, să par oarbă şi fericită dar ochii să-mi strălucească, să simt cum inima începe să palpite când ploaia îmi va spăla obrajii lăsaţi de sudoare. Să-mi pierd glasul la înserare pe-un vânt pustiu şi să ascult liniştea de început de noapte.
Sub tălpi să simt iarba caldă din nopţile de vară iar nările să-mi fie mângâiate de iz al cadavrului clipei.
Să alerg precum nebunul şi sufletul bolnav să mi se vindece. Să ţip, să strig la cerul clar de lună fără să mă doară.
Să iubesc întotdeauna  tot ce fac să tresară . . .

Comentarii

Anonim a spus…
foarte frumos
°•ShtRumff°• a spus…
"Sa ma imbat cu lacrimi chiar daca simt fericire, sa traiesc visand chiar daca viata este un cosmar, sa cant in soapta chiar daca ecoul meu va strabate lumea si sa ma simt unica, desii acea lumea care ma asculta are miliarde de semeni.
Deci, trag aer in piept si simt nevoia...Dati-mi o tzigara!"

Originala ca intotdeauna, pup si te astept pe la mine cu un nou capitol!:*
www.shtrumphy2.wordpress.com
Unknown a spus…
destul de inspirat postul asta !
Aurora Georgescu a spus…
Felicitări fată talentată! Un gând, o dorinţâ asemeni unei compoziţii literare. Frumos!
Unknown a spus…
iti multumesc pentru cuvintele frumoase.

imi place tare mult cum scri.
te.am adaugat la blogroll. <3

o noapte frumoasa sa ai !

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate