Vorbă despre zevzecie, ca să fie un alint

Vorba multă, sărăcia omului, dar bogat e ăla care știe ce să spună. Cum. Când. De ce. 
Au trecut secole de când s-au scris tratate despre oratorie, despre arta retorica, în interesul civilizațiilor viitoare, care ar trebui să transforme dintr-un simplu cuvânt, un instrument al conversației îmbrăcat cu haine spirituale și nu din ultima colecție gucci lansată la mall. Este dificil să-ți dorești a obține ceva, dar tu să nu fii  apt  a-ți vinde doleanța printr-un dialog. Ia vezi, poate te ajută pantofii boss. 
Să dai din pedale, la vale, să te limpezești puțin. 
Că dacă domnița nu  pleacă cu tine, vei fi tulburat, nu vei pricepe care parte materială sau anatomică a accelerat procesul refuzului. Dar stai că-ți explic eu. Nu-i niciuna dintre alea două. E intelectul tău. Da, facultatea aia pe care ai făcut-o nu te ajută să operezi cu noțiuni, nu ți-a dezvoltat gândirea pentru că sutele de euro pe care le-ai plătit ca să o termini, te-au făcut mai prost. Unul cu diplomă. Cred că expresia asta este concentrată asupra ălora de se perindă ca frunzele în toamnă, pe aleile lăturalnice din bulevard. Ar trebui să existe un cadru instituțional la care să vă înscrieți pentru schimbarea traiectului conștiinței gelatinoase, fabricate din sirop de zahăr, în produsul finit, numit rahat. Și apoi să migrați ambalați la turci, să aveți piață de desfacere, că aici, rahat nu prea mai mănâncă nimeni, doar ăia care fac schimb de experiență cu voi. De arome, de inepții și de neghiobie.

Morala : Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj. Ion Creangă

sursă: weheartit.com

Don't worry, cucoana nu-i cucoană dacă nu-i fudulă de-o ureche

Ne jucăm de-a iubirea câteodată  la fel cum prezentatorii de la teleshopping se joacă cu pensia bătrânilor aflați în fața televizoarelor. Care sună primul, primește mai mult, un fel de bonus, o vrăjeală care amăgește sufletele pustii, pentru că la bătrânețe deși ți-ai dori să ai persoane lângă tine, ajungi să-ți dorești lucruri. Trebuie cumva cheltuită agoniseala aia.

Dar el a fost mai naiv decât pensionarul care a apelat primul. A stat ca și conserva de zacuscă în debara, așteptând să zbârnâie telefonul de pe masă. Dar ea, la fel ca prezentatoarea, i-a dat răgaz, în speranța de a fi sunată. De la un timp observ acest joc de societate, un fel de calambur al personalităților, fiecare interpretându-și rolul : el vrea să fie sunat, ea vrea să fie apelată, dar fără finalitate practică. Cucoanele ating un grad ludic ridicat prin simpla abținere voită de a suna, cu scopul de a observa dacă individul este vrednic de dispreț pentru ignoranța pe care o afișează. Să o sune dacă-l interesează, dacă nu să se ducă la mă-sa. Și dacă sună într-un târziu, după vreo câteva zile, o săptămână, înseamnă că e un fustangiu care a mai sunat pe vreo trei înaintea ei. Iar ea nu-i răspunde pe moment. Îi dă mesaj după câteva ore, spunându-i că era ocupată, când de fapt îi zvâcneau călcâiele de la primul apel, dar s-a abținut, că așa face o cucoană, se abține. Să nu dea de gândit că e disponibilă, că are hobby-uri și se ocupă cu facerile de bine. Însă nutrea nerăbdarea în ea ca să-i răspundă. De unde la cucoane atâta superficialitate și mândrie pentru faptul că-s râvnite, când nu-s capabile să telefoneze, deși își doresc atât de mult s-o facă?
Proaste.
O cucoană adevărată se lasă curtată de cine-i poftește inima, însă următorul pas ea trebuie să-l facă. Și nu unul de mironosiță, ci unul veritabil, specific unei doamne care știe că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.

                                sursa:weheartit.com

Infidelitatea -o disciplină

Directă și indirectă.
Directă de două feluri- de proastă calitate și profitabilă. Indirectă de un singur tip-caraghioasă.
Infidelitatea directă de proastă calitate prinde contur după o lungă perioadă de relație când cei doi sunt stăpâniți de plictiseală acută, dezvoltă un monopol tonic unul asupra celuilalt încât uită că trebuie să mai facă și sex. Satisfacția pe care cei doi o au ca și cuplu este egală cu aceea pe care o ai când reușești să calculezi rădăcina pătrată a unui număr dat pentru prima oară. S-a întâmplat de mult asta, nu ? Probabil nici nu-ți mai amintești, cum nici cei doi nu își pot aminti când au simțit ultima oară momentul plăcerii. După lungi cugetări, soluția la problema lor funcționează sau nu. Iar dacă nu, majoritatea aleg să se afunde în toxicitatea elixirului amoros, pe care culmea, aleg să-l bea cu altcineva. Băut în exces, te bagă în comă. Adâncă, tulburătoare, meschină, greu perceptibilă pentru bărbatul care bea acasă, în fotoliu, la tv, o bere, în timp ce tu savurezi soluția cu celălalt, având impresia că are proprietăți terapeutice pentru relația ta de cuplu. Zic de proastă calitate, pentru că în final îi pierzi pe amândoi și riști să devii persoana care consumă în mod abuziv un elixir care îți otrăvește treptat judecata și trupul.

Infidelitatea directă profitabilă naște monștrii, ca rațiunea. Pentru că nu e întâmplătoare, e voită și macină minți precum râșnița piperul. Formula de calcul e mai greoaie, pentru că după ce aduni, scazi, înmulțești și împarți, trebuie să rămâi cu ceva profit ca să-ți scoți investiția. Sau investițiile-cea din cuplu și cea din aventurile tale infidele. Să numim relația de cuplu prototip în acest caz. Prototipul ireproșabil, care mulțumește și satisface, dar căruia îi lipsește o notă seducătoare, piperată, care oferă trăinicie. Îl iubești, dar parcă te sufoci în deplinătatea atmosferei. Îl adori pentru că îți cumpără flori, dar îl urăști pentru că, după ce o face, se întinde în pat ca porcul și butonează telecomanda. Îl accepți, dar ai tendința de a face schimbarea și dacă el e fericit așa cu tine, poți să fii și tu, cu altcineva, pentru că e insesizabilă devierea. Ești duală, contrastantă și simpatizezi cu jocul de-a alba neagră. Oponenta ta din cuplu este ieșită din uz și îți place update-ul pe care ți l-a dat ibovnicul. Ajungi în impasul în care te simți nevoită să alegi, pentru că fericirea nu poate fi paralel dezvoltată cu posomorârea pe care o trăiești în cuplu. În final, pierzi prima investiție, dar pentru că ești o femeie descurcăreață, ți-ai deschis mai multe afaceri și nu ai intrat în insolvență. Avantajul tău este că, știind mai multă matematică decât tipul femeii din primul caz, ai ieșit pe profit și poți continua și cu investiția.


Infidelitatea indirectă caraghioasă nu merită luată în serios, dar trebuie amintită. Implicarea ta într-o relație este minimală și de aceea trăiești cu percepția că-ți poți schimba priviri senzuale cu fiecare tip care-ți iese în cale, fără a dori nimic mai mult, dar cu intenția de a fi dorită. E șotronul fără piatră, e joaca nesfârșită a lui Tom cu Jerry, pentru că niciunul nu vrea să calce strâmb. Dar la un moment dat, tot sărind tiptil fără să faci saltul, o să cazi și o să-ți rupi capul. Evantaiele sunt gândite în așa fel încât să-ți poți face vânt cu ele. Caraghiosul e de așa manieră edificat pentru a stârni râsul și a nu fi luat în serios.
sursa:weheartit.com

Baby, m-ai prins

Gelozia se naște din dorința de a domina persoana care se  dovedește a fi de nestăpânit în virtutea libertății sale. Te macină necunoscutul care pune stăpânire pe propriile tale forțe de a poseda ceea ce credeai că ți se cuvine. Necesitatea de a fi patron al inimii altcuiva se cultivă de la o zi la alta în spectrul deziratului. Râvnești să cucerești, să guvernezi universul celuilalt, chiar dacă el nu-ți aparține acum și nu ți-a aparținut nici înainte. Te macină nesiguranța că-l vei poseda vreodată, cumva.
Invidia pe falsa fericire pe care el o are cu alta, când în fapt, tu știi că e fericit atunci când e cu tine și că-l poți face mult mai fericit decât ai făcut-o până acum. Dar simți că ți se pune piedică, că vei cădea în genunchi și nu pentru poziția aia care vă place atât de mult, ci din cauza impasibilității celuilalt, prins în mrejele serilor artificial armonioase pe care le petrece cu aia.
Ești captivă a propriilor percepții pe care le arunci în fața ochilor cu atâta zel. Îți taie concentrarea și te gândești la nopțile petrecute cu el, în timp ce el alege vinul merlot de pe raft, pentru o noapte dulce cu ea. Iar tu ți-l alegi singură, îl sorbi ca sugativa pe cerneală, și-ți imaginezi vidul care s-a creat între voi doi. Refulezi orice imbold erotic, dar draga mea, tot ce e refulat, revine deghizat. Și poți să bei multe sticle de vin, una după alta, deosebirea este că tu nu-l împarți cu nimeni.Și nici nu vrei să o faci, nu cu altul. Travestirea fericirii sub orice formă ia conturul unei nerealizări și în cele din urmă, conduce la o stare patologică deprimantă.
Nu poți să fii un arendaș al unui pământ pe care nu-l poți exploata, de pe urma căruia să nu ai vreun beneficiu. Nu poți să fii rege și să domnești asupra a ceea ce ți se cuvine fără să te naști pui regal.
La fel cum nu vei fi capabilă să înfăptuiești o iubire care are de la început  fundația șubredă. Sau să ți se îngăduie să o faci.
Dar pentru asta, ori pe lângă cele două pahare de vin mai adaugi unul, și pentru cealaltă, ori bei singură direct din sticlă.
sursa: weheartit.com

După bărbați să nu alergi niciodată, dar după autobuze, da.

M-am trezit în faptul dimineții și din comoditate, am turnat două degete de cola peste vinul rămas de aseară. Să mă trezesc. E înnorat, dar nu plouă, iar asfaltul e ici-colo pătat de băltoace. Termin de băut shake-ul, pun un hanorac pe mine și plec. După cinci minute, începe ploaia. Du-te neică și te-ntoarce, ca puișoru-n găoace. Mi-am luat fesul și am coborât iară.Trec prin filtrul a vreo patru bănci, toate cu western-ul blocat. La cea de a cincea, merge. La ghișeu, un purceluș birocrat, roșu-n obraji, buclat și zâmbitor. Asta cu zâmbitul mi-a înmuiat inima, și-așa plouată. Îi dau buletinul și mă întreabă ironic dacă sunt eu. Nu doamnă, e stafia bunicului meu în fotografie, iar bulentinul e al tatălui. Primit moștenire, ca o perpetuare a tradiției familiale. Trebuie să-l schimb, dar după mă gândesc că pe unde trec și dau buletinul, întâmpin treaba asta. Și e tare, e ca o cheie ce-mi deschide orice yală, pentru că oamenii devin vorbăreți. Ca purcelul birocrat, care a început să-mi povestească despre studenția ei, când se tundea în cămin cu băieții, cu mașina de tuns, zero. Da doamnă, dar eu nu sunt zero în poză, am și niște păr și mai e și aranjat, ce-i drept, un fel de Brad Pitt în tinerețe. Dar se purta și ca orice decizie pe care o iau, nu e pe termen lung. Iar acum, părul îmi ajunge la brâu. Rar dau de funcționari care să fie simpatici, de cele mai multe ori plec cu o  mucozitate expectorată pe vârful limbii, pentru că nu am reușit să-l pocnesc pe ăla de la birou cu ea. 

Plouă și mai tare. Parcă s-ar rupe cerul în capul meu. Mă duc să-mi cumpăr tutun. Trei tipe vând tutun. De ce ai avea nevoie la un magazin de tutun de trei tipe care să vândă tutun ? Una mai hâtră mă întreabă dacă am 18 ani. Mă uit la ea ca la copiii cu sorcova și îi spun că da. Vrea buletinul. Zic, am 23 și-ți arăt și buletinul ca să te sperii. Sau să te îndrăgostești. Iar treaba cu buletinul . . . arăți ca un băiețel. Da, sunt fratele mai mic al lui Brad Pitt pe vremea când eram tânăr. Ești invidioasă că am părul mai lung decât tine acum, dacă vrei, am o mașină de tuns, am putea să ne tundem împreună. Hâtra era indignată, amicele de la tejghea se amuzau.  

Stau la semafor și am ghinionul scris în frunte de a pierde toate autobuzele. Cumva, ele au mereu verde, iar eu stau la roșu, like i m always on that period of the month. Îmi vine în cap treaba cu          „după bărbați și după autobuze să nu alergi niciodată, mereu vine altul”. Când vremea e de căcăt, alergatul după autobuz nu se anulează, pentru că te trezești că stai ca fraierul în stație vreo 20 de minute și-ți clănțăne. Eu nu alerg defel după ceva/cineva. Îmi aprind o țigară și aștept. Un tânăr pe la 60 de ani face ochii mari la mine timp de 10 minute, cât a durat țigara. Noroc că a trecut unul cu viteză și i-a udat chiloții, altfel ar mai fi stat, indignat de propria-i nelămurire, să observe cum scot fum ca hornul de sărbători. 

Morala : să nu te tunzi scurt niciodată, mai ales atunci când, după o săptămână trebuie să-ți faci poză pentru vreun act, altfel, o să alergi după autobuze.
                                          sursa:weheartit.com

Să fii rest dintr-un lucru mare nu e chiar atât de tare

În zilele calde și însorite din Constanța, aleg să nu alerg după microbuz și o iau la pas până la universitate. Ochelari de soare, șapca-n cap și căștile în urechi. Muzica acoperă gălăgia din trafic și șoferul nervos, care, cântă la semafor și dansează pe melodia găinii dintr-un mini cooper. Ce rost are să țipi la blonda aia cu creierul spălat când o vezi că nu-i capabilă nici de o semnalizare potrivită ? Deși e roșu încă, o babă aleargă ca nebuna pe trecere, cu un cărucior de piață după ea. Unde te grăbești femeie, vrei să vină moartea mai devreme ? Și trage după ea cu pași mari traista ciobanului. Se face verde. O ajung din urmă și mă simt ridicol privind-o. Are pe chip furia unui nebun scăpat din captivitatea unei realități trecute, independente de propria-i conștiință socială actuală. Parcă se lamentează între două medii degradante : fosta-i minunată societate și exuberanță fictivă din regimul de dinainte de 89 și plăsmuirea babei de a-și transpune trecutul inadaptabil vieții prezente. E o nebunie să-i citești chipul atunci când lupta se dă între regăsire și demență. Ce ghidușie, n-a călcat-o nimeni, dar a fost claxonată într-un minut mai mult decât  secăturile de pe centură.

Orașul e destul de aglomerat pe la 12 și toți sunt personaje din fast&furious. Păcat, dacă îmi plăcea seria, ieșea un ritm al poveștii mai frumos. Dar eu sunt un fel de chill out, Scooby-Doo, darea în vileag a personajului negativ se face abia în final. Până atunci, lasă desfășurarea acțiunii să-și urmeze cursul, ca o apă cristalină-nu cred că are legătură cu ratatul ăla.
A chemat cineva pompierii de sunteți toți în alertă? Și dacă nu, sunați. A luat foc asfaltul de la graba pantofilor tociți. Majoritatea sunt intimidați când îi privești, de aceea ochelarii sunt ca o mască a privirii. Observi, dar nu poți fi observat. Citești, dar nimeni nu te citește pe tine. Admiri în timp ce toți simulează că nu te remarcă. Ajung la campus și îmi aprind o țigară.  Mă așez pe o bancă. O idioată cu creierii îmbălsămați înjură zeii cu înflăcărare, însă după cum articulează fraza, îmi dau seama că nici măcar să insulte cap-coadă nu-i capabilă. În același timp, amica ei îi dă dreptate, în loc să o corecteze. Însă, pe la jumatea țigării, deduc că este mai proastă decât cealaltă, mai agramată. Își aruncă mucurile de țigară pe jos și se evaporă în întunericul din care au venit.

Morala am găsit-o în altă parte și sună cam așa : 
„Decât să stau de vorbă cu un prost, mai bine tac cu mine.” O. P.
 



sursă:weheartit.com


Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi