Joi, ziua 6. Negru

Imagine
starea mea devine din ce în ce mai senilă şi senil mi-e capul tot şi lucid e lângă tine. şi ce-mi dai tu amar de om de-mi e atât de strânsă viaţa lângă tine ? şi mă tâmpesc în zorii zilei fiorii reci ce trupul mi-l doboară şi mă tâmpeşte toată fiinţa ta de-antregul.
am nelămuriri şi toate nu-s legate doar de mine. încotro s-apuc, să-mi spăl păcatul ce l-am săvârşit cu tine ?
şi unde să mă ascund, să fug, căci degeaba, de nu mă urmăreşti tu, raţiunea o s-o facă.
şi de chiar şi ea ar renunţa, atunci Doamne, mă las la mâna Ta  . . .
   foto: Jana Brike

Baby, m-ai prins

Gelozia se naște din dorința de a domina persoana care se  dovedește a fi de nestăpânit în virtutea libertății sale. Te macină necunoscutul care pune stăpânire pe propriile tale forțe de a poseda ceea ce credeai că ți se cuvine. Necesitatea de a fi patron al inimii altcuiva se cultivă de la o zi la alta în spectrul deziratului. Râvnești să cucerești, să guvernezi universul celuilalt, chiar dacă el nu-ți aparține acum și nu ți-a aparținut nici înainte. Te macină nesiguranța că-l vei poseda vreodată, cumva.
Invidia pe falsa fericire pe care el o are cu alta, când în fapt, tu știi că e fericit atunci când e cu tine și că-l poți face mult mai fericit decât ai făcut-o până acum. Dar simți că ți se pune piedică, că vei cădea în genunchi și nu pentru poziția aia care vă place atât de mult, ci din cauza impasibilității celuilalt, prins în mrejele serilor artificial armonioase pe care le petrece cu aia.
Ești captivă a propriilor percepții pe care le arunci în fața ochilor cu atâta zel. Îți taie concentrarea și te gândești la nopțile petrecute cu el, în timp ce el alege vinul merlot de pe raft, pentru o noapte dulce cu ea. Iar tu ți-l alegi singură, îl sorbi ca sugativa pe cerneală, și-ți imaginezi vidul care s-a creat între voi doi. Refulezi orice imbold erotic, dar draga mea, tot ce e refulat, revine deghizat. Și poți să bei multe sticle de vin, una după alta, deosebirea este că tu nu-l împarți cu nimeni.Și nici nu vrei să o faci, nu cu altul. Travestirea fericirii sub orice formă ia conturul unei nerealizări și în cele din urmă, conduce la o stare patologică deprimantă.
Nu poți să fii un arendaș al unui pământ pe care nu-l poți exploata, de pe urma căruia să nu ai vreun beneficiu. Nu poți să fii rege și să domnești asupra a ceea ce ți se cuvine fără să te naști pui regal.
La fel cum nu vei fi capabilă să înfăptuiești o iubire care are de la început  fundația șubredă. Sau să ți se îngăduie să o faci.
Dar pentru asta, ori pe lângă cele două pahare de vin mai adaugi unul, și pentru cealaltă, ori bei singură direct din sticlă.
sursa: weheartit.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La botul calului

Eu Tarzan, restul Cita

Miel sau lup, mai bine decât vulpe