infam

nu era nebun, nu era bolnav, avea doar o durere care s-a prelungit la nesfarsit.. si cum vechile rani redeschid mereu poarta infernului, s-a lasat purtat de fantastica clipa, iar sufletu-i mergea fara graba, lovind cu putere in peretii iadului.
s-a oprit. ii era frica, iar in adancul privirii sale se observa o flacara vie, rosiatica, intensa. fiori reci strabateau corpul sau. acea experienta i-a violat inocenta, a distrus tot ce e era mai frumos si angelic la el, i-a conferit o imagine de nenorocit.
acest nemernic care a profitat de sufletul ei ingenuu si pur.

13 comentarii :

...Stefix... spunea...

Trist ...

Bibby Ellen spunea...

şi durerea care se prelungeşte la nesfârşit duce la nebunie.

intrigant scris. iar poza pe măsura postării! :x

QED spunea...

Toti avem iadul nostru, monstrii care ne conduc actiunile. Sa sapam mai adanc si poate descoperim vreun izvor viu care sa ne contracareze actiunile autodistructive.

Flyerboy spunea...

Chiar e trist. Si fotografia aia se incadreaza mai mult decat perfect in decor!!

a.Lina spunea...

Cit de tremurator.

Ami spunea...

Tremurator de frumos.
Mi-as dori sa nu existe atata tristete.

Ioana spunea...

wow!

Lorelei spunea...

In general durerea duce la nenorocire, indiferent de persoana si puterea ei. Mereu ramane un nod, ramane ceva in urma, asa ca nu e loc prea mare de invinovatire.

Miss Tzutzu spunea...

In general durerea duce la nenorociri si nenorociti. Nu prea ramane loc de invinovatire.

roscata din vis spunea...

o imagine superba....:x

Nymphetamine spunea...

nu ma mai satur de cuvintele tale :X

Denisa spunea...

Din durere vine si mai multa durere...

Denisa Irina spunea...

Foarte melancolic..

Copyright © 2014 29 decembrie

Distributed By Blogger Templates | Designed By Darmowe dodatki na blogi