O balanta expresiva

Sunt zile care incep prost. Dimineti in care te trezesti umflat de somn si insociabil. Cu un sictir incat iti vine greu sa te ridici din pat. Momente in care ai vrea ca in ziua respectiva sa nu te intalnesti cu nimeni cunoscut. De obicei intalnirile de genul acesta, dupa mult timp, ca un fel de revedere sa ii zicem, fac apel la acel tip de comportament formal. Cel putin asa vad eu lucrurile. Sau nu. Asa le vede jumatatea mea insociabila. Chiar cred ca am doua parti in mine : una sociabila, iar una insociabila.
Sunt zile care incep cu brio. Dimineti in care deschizi pleoapele si te intinzi pana la tavan, apoi oftezi. Timp de cateva clipe, prospectiv, iti aranjezi dimineata. Cum si cu ce sa incepi. Imi pun ibricu, fac o cafea, in timpul asta ma spal pe fata si tot asa. Imi aprind tigara si ies pe balcon ori in curte si o fumez linistit, impacat cu mine. Si ma gandesc... si ma tot gandesc... Imi sorb lent cafeaua si mai aprind o tigara. Ma mai invart, dau un telefon, citesc presa si vad ce mai e de facut. De obicei asta inseamna ca m-am trezit in acea dimineata in jumatatea cealalta, sociabila. Devin elocvent, ma opresc la vorba pe strada si imi face placere uneori.
Dar as putea sa fiu sincer cu mine. Daca stau sa pun in balanta faptele si sa nu ma mai gandesc atat, cred ca stiu deja in care dintre parti tind sa inclin balanta.
Va zic maine dimineata in care parte m-am trezit. Daca n-am postat, v-ati fi aflat deja raspunsul.

Comentarii

Iulia a spus…
O zi începută prost se va încheia la fel. :)
Maia a spus…
Mi-e atat de drag sa regasesc oamenii cum i-am lasat acum mult timp

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

Sâmbătă, ziua 16. Mă opresc din când în când să privesc în spate