Când ne confruntăm cu noi înșine

Ați avut momente în care tot ceea ce gândiți, să vă joace feste ? Când vă înfruntați ideile, le contopiți, le faceți o comparație, iar la final obțineți o pastă vâscoasă din care nu mai regăsiți nimic din tot ceea ce gândeați înainte. Cum porniți de la o idee, iar scepticismul vă determină să o abandonați, dar totuși să-i găsiți alte puncte de abordare ? Se dă o luptă în noi, civilă, pe propriul teren, acasă. Iar noi suntem ignoranți și amânăm întotdeauna finalizarea unei idei, luându-ne ”cu altele” . Ne eschivăm de la responsabilitatea îndeplinirii, pentru că ne este teamă de consecințele care vor apărea ulterior. Nu putem fi fericiți, pentru că ne frământă, ne soarbe fiecare gram de bucurie interioară.Vizionăm ca pe un film fotografic un viitor care nu promitea nimic. Un viitor din cauza căruia luăm decizia de a ne lăsa purtați de gânduri nerentabile, ca proștii. Nu ne minimalizăm riscurile pentru obținerea profitabilității. Ne aruncăm în mare, străbatem val după val, fără capitulare. Suntem aventurieri, deși ne doare, ne roade sufletul fiecare gând precum termitele.
Cum am putea scăpea dintr-o astfel de luptă cu noi înșine ? Ducând un război continuu, știind în ce tabăra ne-am afla la final ? Știind că vom pierde bătălia în fața vieții care îți va da o palmă ?
Sau să renunțăm, fără credință în reușita înfăptuirii acelei idei în care credem cu atâta înverșunare ?
Viață ne aruncă în abisul unor confruntări din care va trebui singuri să ne găsim calea întoarcerii. Fii atent, când soarta îți oferă o oportunitate, ai grijă să nu îi dai decline.