Pe cine stii te ajuta in ce stii ?

-
Ajungi uneori la mana a catorva oameni pentru ca singur nu ai reusi sa faci ce iti propui. Aici intra in discutie capitalul social- nu e o mare filozofie, dar toti dispunem de acest lucru intr-o oarecare masura. Dispui de mai mult capital? Ai mai multe sanse sa realizezi ceva. Am putea traduce asta in relatiile pe care le construiesti si le consolidezi cu oamenii. Mereu auzim de "a, are pile". Si noi avem, nu doar el. Doar ca acea persoana si-a dat seama mai repede decat tine ca ai nevoie de oameni ca sa te poti afirma in comunitate. Probabil el acorda mai mult timp dialogului cu strainii decat tine. De fapt, e cert asta. Ne ferim mereu de cei pe care nu ii cunoastem, dar daca am incerca sa comunicam cu fiecare persoana pe care o intalnim, am stabili anumite legaturi. Astfel relatiile tale devin precum un segment al ramnificatiei unei radacini de morcovi. Cand ai anumite interese, este in regula sa faci apel la aceasta radacina. Nu este nimic rau in asta, insa cateodata suntem invidiosi pe Gigel pentru ca el a reusit si noi nu. 
Ce-i drept, sunt momente cand sfarsesti dezamagit pentru ca ai avut asteptari suficient de mari de la cineva. Dar sunt situatii cand persoana la care ai apelat iti raspunde, desi tu uitasei. Integritatea unui om reprezinta totul. Pe ei sa ii cauti. 
Se zice ca nu conteaza ce stii, ci pe cine stii. 

Comentarii

Anonim a spus…
pretty nice blog, following :)
21:47
M. a spus…
descrie perfect lumea şi mai ales ţara în care trăim, dar eu cred şi sper că o viaţă bună nu se rezumă la atât. cred că încă suntem în stare să facem ceva prin forţele proprii, fără compromisuri şi relaţii superficiale. atunci când crezi în tine cu adevărat, munceşti şi lupţi pentru ceea ce vrei, poţi face lucruri frumoase! nu banii fac totul şi nu doar prin bani poţi să construieşti ceva, ci prin muncă, ambiţie şi perseverenţă.

sper.cred. :)
01:15
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sub arcadele de fluturi

-
Imagine
Întâmplător am simţit atunci că ţin la ea şi nu o zi sau două, o întreagă primăvară. Ţipând de fericire, îi zic : - Păsările ce rămân aici în iarnă, unde plutesc oare ? O fi ţinutul lor în vale, atunci când oraşul noaptea moare ? - Trec foarte lent, vezi dragule ? Timp de-ascuns ele nu au, înaintează printre nămeţi iar orizontul li se deschide. Care ţinut ? Ce nebunie ? Hai urcă înapoi! Fără tine copacul nu-i copac  . . . . - Iar fără tine marea nu e mare . . . Iar ei surâd mereu şi se sărută. Trece, abia mişcând, o altă iarnă . . . în ritmuri întrerupte, în guri de rai şi pe pământ rece, pe lângă noi o a treia primăvară trece. Mănunchi de ani să tot mai vină, gloria noastră bătrâna ea să ne cuprindă. Şi ţi-aş muşca iar gura-ţi frumoasă când stăm liniştiţi pe iarba caldă, într-o tăcere aproape rituală . . .
Citiți mai multe

Scriitorul Alexandru Mihalcea – povestea unui fost corespondent al României libere la Constanţa

-
„ În celulă am meditat la mâncare” Născut la 13 august 1936 în Bucureşti, Al. Mihalcea absolvă Liceul „ Ion Neculce” din capitală, iar la 17 ani se înscrie în cadrul Facultăţii de Ziaristică a Universităţii „ Dr. C.I. Parhon”. În anul al II –lea renunţă la facultate din cauza influenţelor comuniste pe care le regăsea în cursurile profesorului Leonte Tisminitchi, cunoscut şi sub numele de  Leon Tismăneanu. Diferenţa dintre prelegerile profesorului şi realitate, precum şi orientarea ideologică a orelor cu privire la viaţa de partid şi viaţa personală a liderului sovietic Stalin, au condus la schimbarea carierei profesionale a tânărului scriitor. Timp de doi ani urmează regimul Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie „ Nicolae Bălcescu”, după care revine pe băncile ziaristicii, devenită între timp secţie a Facultăţii de Filozofie. În timpul facultăţii este racolat de secţia Securităţii, oferindu-i-se misiunea de a raporta activitatea colegilor săi . În următoarele 48 de ore, Al. Mi
Citiți mai multe