Coliba de paie

Ştii cum te văd ? Ca pe un amant. M-aş culca cu tine, pentru că eşti inteligent. Dar conştiinţa nu mă lasă să înşel. Nu voi face asta, dar nu spun nici " niciodată ", pentru că nu voi şti niciodată ce voi întâlni apoi. Sunt o fire contradictorie, nu sunt stăpână pe sentimentele mele, dezinvoltă, imatură.
Imaginează-ţi chipul meu când îmi duci lipsa. Vezi şi altceva în afară de ai mei ochi ?  Pentru că ei mint, chiar în momentul acesta de faţă, iar tu, prostuţ, te laşi fermecat de sclipirea lor infamă . Sunt o făptură mincinoasă când vine vorba de iubire, o secătură egoistă ce se hrăneşte cu nefericirea celui izbândit. Adună-te. Ştiu că mă doreşti, îţi observ nervozitatea cu care îţi muşti buzele. Dorinţa explodează prin fiecare por al pielii tale măslinii, ochii-ţi sunt atât de tulburi precum apa mării după furtună. Vrei să te culci cu mine. Şi eu vreau, însă doar atât. Nu pot face faţă lucrurilor pe care ţi le imaginezi după o noapte cu mine, sunt o iresponsabilă. Nu mă vrei să-ţi fiu iubită, asta ţi-o zic eu şi poate alţii mulţi de dinaintea ta. Mâine poate fi altul
în faţa mea, care va sta la fel ca tine, buimac şi visător.  Dacă mai bem două pahare de vin, peste o oră mă voi afla în patul tău. Ai să mă iei de mijloc încă de la uşă şi ai să mă cobori cu-n braţ pe pat. Mă vei dezbrăca
sălbatic, arzând de dorinţa de  a mă cuprinde mai repede şi a-mi simţi pulpele fierbinţi în braţele tale. Îmi vei săruta sânii mici şi calzi şi îţi vei dori să nu le mai dai drumul din palma ta rece. Îţi voi resimţi gâfâitul frenetic alunecându-mi aievea pe întreg corpul. Acelaşi miros de colonie cu care m-ai întâmpinat prima oară când ne-am întâlnit, îl porţi şi acum cu tine. E puternic, îmi stârneşte dorinţa carnală funestă de a-ţi atinge trupul care fierbe pe dinăuntru cu aceeaşi ardoare. Inutil să-mi învelesc coapsele fragile în aşternutul tău moleşit de povara unei astfel de nopţi. Mâinile îmi sunt imobile, îmi simt trupul diform, străin, trezit de mişcările bruşte ale degetelor tale care se plimbă nebune, fără a mai izbuti.  Ce e dragostea, dacă nu avem un pat ? Nu că ar reprezenta el totul, dar contribuie la îndeplinirea ei cum contribuie fierul la înfăptuirea armurilor pentru cavaleri. Nu-i uşor să păstrezi melancolia unor astfel de momente, dar modestia cu care întreprinzi fiecare clipă şi teama de a nu-ţi scăpa ceva necugetat în acţiunile tale te transformă într-un copil al mării.

to be continued . . .